Acum 11 ani, pe 2 aprilie 2004, drapelul Romaniei se ridica la sediul Cartierului General al NATO din Bruxelles.
Am fost acolo, extrem de emotionat auzind imnul Romaniei, vazand drapelul romanesc fluturand ca semn al libertatii.
Am spus-o de multe ori si simt nevoia sa o repet : in timpul Romaniei comuniste, intre 1947-1989, sute de mii de romani au luptat impotriva ciumei rosii adusa cu tancurile sovietice. In puscariile intesate in primii 15 ani cu profesori, medici, preoti, membri ai partidelor istorice, tarani frumosi si curati – toti oameni credinciosi – au avut loc cele mai mari drame din istoria moderna a Romaniei. In afara inchisorilor, altii luptau in muntii, unii erau deportati, foarte multi anchetati si persecutati.
Sovietizarea Romaniei a insemnat cea mai mare drama pentru un popor ce-si urma cursul firesc al valorilor fundamentale, pina la curmarea brusca, prin forta si crima, a destinului ei european.
La toti acesti martiri ai comunismului, la seniorul Corneliu Coposu si la cei care au luptat ca Romania sa revina acolo unde-i era locul istoric – la ei m-am gandit atunci, la 2 aprilie 2004 Ma gandesc si azi, regretand ca n-au apucat sa vada lupta lor sincera si frumoasa avand sorti de izbanda.
Lor le datoram atat de mult pentru apartenenta Romaniei de azi la lumea libera.
Corneliu Coposu :
“Deceniile de comunism au facut mai mult rau Romaniei decat au facut cele doua razboaie mondiale la un loc, intrucat acestea nu i-au denaturat spiritualitatea.”
“Datoria de onoare a fiecărui român conştient este de a contribui la lupta pentru apărarea democraţiei şi pentru instaurarea principiilor generate de spiritul moralei creştine”
