Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor (ramurile de palmier sau finic, cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim, n.r.) este una dintre cele 12 sărbători împărăteşti din cursul anului bisericesc. Menţionată, pentru prima dată, în secolul al IV-lea, sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, oraşul unde a şi început să fie celebrată, a cuprins, în scurt timp, întreaga lume creştină, fiind celebrată cu mare fast. Strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania, această duminică îi pregăteşte pe credincioşii ortodocşi pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Hristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii.
Totodată Floriile deschid săptamâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşti, cunoscută sub numele de “Săptămâna Mare”, după cele 40 de zile de post. Din punct de vedere liturgic, din aceasta zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii îl petrec pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere, a explicat pentru MEDIAFAX, părintele Constantin Stoica.
De Florii se mănâncă peşte, fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri.
La început, Duminica Stâlpărilor a fost ţinută numai de comunitatea creştină din Ierusalim. Având un caracter local, nefiind cunoscută şi de alte biserici, sărbătoarea nu figurează în rândul celorlalte enumerate în “Constituţiile Apostolice”-document elaborat spre sfârşitul secolului al IV-lea. Este menţionată însă de Sfântul Ioan Gură de Aur (407), de Sfântul Epifanie de Salamina (403), de Sfântul Chiril al Alexandriei (444), care au scris omilii la această sărbătoare, precum şi de pelerina spaniolă, Egeria, care o descrie în jurnalul său de călătorie la Locurile Sfinte.
Din Ierusalim, sărbătoarea Duminicii Stâlpărilor a trecut mai întâi în Egipt, apoi în Siria şi în Asia Mică. În secolul al V-lea era celebrată deja în capitala imperiului, Constantinopol, când împăratul şi curtea sa participau la procesiunea solemnă ce avea loc în Duminica Intrării în Ierusalim. Cu acest prilej, mulţimea credincioşilor purta atât ramuri de finic, cât şi de măslin şi de liliac. Pe tot parcursul procesiunii care se desfăşura pe străzile oraşului, credincioşii intonau frumoase cântări compuse de imnografi precum Andrei Criteanul, Teodor Studitul sau Iosif Studitul. Obiceiul ca însuşi conducătorul să participe la procesiunea din Duminica Floriilor a fost urmat şi de curţile domneşti din Ţările Române.
În timpul secolelor al VI-lea şi al VII-lea, sărbătoarea se răspândeşte şi în Occident, fiind menţionată de Isidor de Sevilia (636). Tot în această perioadă, se introduce şi binecuvântarea ramurilor de finic, aduse de credincioşi la biserică, iar procesiunea se mută dimineaţa.
Intrarea lui Iisus în Ierusalim este relatată de toţi cei patru evanghelişti, Ioan, Luca Matei şi Marcu. Noul Testament relatează faptul că apostolii au întins hainele lor pe asin, pe ele şezând Mântuitorul în timpul acestei procesiuni. Acest gest a fost interpretat de Sfinţii Părinţi ca fiind mărturisirea faptului că învăţătura apostolilor va aduce la ascultare toate neamurile de pe pământ. Hainele Sfinţilor Apostoli simbolizează noua haină pe care o îmbracă oamenii, haina Sfântului Botez.
După modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului, care l-a întâmpinat pe Mântuitor cu frunze de palmier, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, după săvârşirea Sfintei Liturghii, să se sfinţească ramurile de salcie aduse de credincioşi. Slujitorii Bisericii citesc rugăciuni de sfinţire a salciei, ţinând în mâini aceste ramuri înmugurite, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii, fiind cunoscut faptul că salcia are o putere mare de regenerare.
Semnificaţia creştină a acestei zile este una foarte puternică, reprezentări ale lui Hristos intrând în oraş călare pe un măgar fiind întâlnite frecvent în pictură.
Sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim a fost suprapusă peste cea a zeiţei romane a florilor, Flora, de unde şi denumirea populară pe care a primit-o. Astfel, pe lângă sărbătoarea creştină a intrării Mântuitorului în Ierusalim au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii, atât în mediul rural, cât şi în cel urban, cele mai multe de sorginte păgână.
De exemplu, de Florii se obişnuieşte să se facă “de ursită”, astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an. Tot de Florii, mărţişorul purtat până în această zi se pune pe ramurile unui pom înflorit sau pe un măceş, iar zestrea se scoate din casă pentru aerisire.
Înaintea sărbătorii, fetele nemăritate din Banat şi Transilvania obişnuiesc să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite în farmece pentru noroc în dragoste şi sănătate.
De asemenea, la miezul nopţii se fierbe busuioc în apă, iar dimineaţa fetele se spală pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul frumos şi strălucitor. Ce rămâne se toarna la rădăcina unui păr, în speranţa că băieţii se vor uita după ele, ca după un copac înflorit.
Deci pana la urma avem o sarbatoare crestina cu nume de sarbatoare pagana:) (ca si ziua soarelui – Sunday, ca si ziua lui Thorr – Thursday etc). Ce ti-e si cu politica asta. Cred ca pe vremea aia se chema Ecumenically Corectness 😉
In zilele acestea agitate si tulburi, astazi, trebuie sa ne intoarcem catre Invatatamintele Domnului, care sa transforme pe cei mai multi dintre noi in robi demni ai Lui, educati, senini, lipsiti de rautate, cu ganduri bune, novatoare, cu totii sa avansam in pace, iubirea aproapelui si a Lui.
Fie ca Tatal (ceresc), Fiul si Sfantul Duh sa ne ocroteasca pe toti.
Cititi pe wikypedia despre paste si o sa vedeti ca tiate datinile astea pe care le traim de ani de zile bazate pe calendarul ortodox,sunt de fapt,puse pe hartie de altii(nu e poveste,e realitatea ce se vrea ascunsa prin manipularea adevarului)”jidanii” care au parasit/fugit din egipt,majoritatea rebeli care aveau interese ascunse/vezi asemenarea perfecta a politicienilor ni numitilor politic in functii in romanica zilelor niastre)! Pare a fi o subjugare si manipulare a ortodocsilor estici de “jidanimea antica” prin manipularea popilor cum le vine bine! Acum sa fim reala sti, nu-i mai cainati pe altii care o duc mult mai bine ca natiunea romaneasca traitoare in tara,mai bine ati avea grija de cetatenii romani din tara si nu de ceilalti cetateni pe care-i vreti ca numar la alegeri prin asazis-a unire! Vechiul si noul testament sunt doar doua “manuscrise” si nu prea au “legatura” cu credinta ortodoxa. Imi cer scuze tuturor,asta e adevarul privind “traseul” religiei din care se multiplica manipularea pe orice “inventie” religioasa. Imi cer scuze ca mai citim carti si facem paralela prin analiza intre scrierile cartilor si ceea ce se da online,dar mai sunt si oameni cititi,culti,care iti explica corect practicile din zone. Tu cu mintea ta sa fii cel care gandeste obiectiv fara ajutorul popilor sau politica(a se citi manipulare,minciuni) popilor care,daca ii intrebi despre aceste subiecte,ori habar nu au ca nu au studiat,ori nu vor sa vorbeasca,fiind constienti de toate modificarile pe cheful unora sau altora. Continua si ei,doar e din mosi stramosi practica,e pacat sa nu continuie!