Mihai Fifor, secretarul general al PSD, îi dă dreptate colegei sale Gabriela Firea, după ce a spus că se delimitează clar de cei care l-au băgat pe ușa din dos pe Gabriel Oprea în Comitetul Executiv al PSD. Mihai Fifor susține că reconstrucția PSD nu poate fi făcută cu oameni care „nu mai au nimic de a face cu ceea ce ar trebui sa devina acest partid”.
„Gabi Firea are perfectă dreptate! Nu putem începe reconstrucția PSD cu oameni care nu mai au nimic de a face cu ceea ce ar trebui sa devina acest partid. Ar fi o contradicție cu termenul de „reformare”.
PSD nu își mai permite să își dezamăgească la nesfârșit electoratul.
Trebuie să promovăm o garnitură politică nouă, care să ofere o perspectivă credibilă, cu adevărat promițătoare.
Avem multi oameni buni în partid, care au fost aici și au luptat și care pot fi promovați oricand in structurile de conducere ale PSD.
Nu sunt împotriva venirii sau revenirii unor oameni din afara partidului. Trebuie să fim deschiși către cei care pot aduce un plus PSD.
Cred că, e nevoie mai mult ca oricand de o analiza profunda si onesta, de consultare si de dialog colegial, la toate nivelurile din partid si acesta trebuie să fie motorul relansării PSD”, a precizat Mihai Fifor pe pagina sa de Facebook.
cea mai buna analiza, dupa vot, a unui psdist(Mihai Ritivoiu):
“PSD, eșuat
PSD e la pământ. Partidul meu se duce de râpă. Maşinăria infernală, mastodontontul armatelor de activişti, partidul dosarelor de cadre cu trei variante pentru fiecare post în administraţie a devenit un club de gospodine şi de amatori. Venea Pesedeul la putere, îi ştiai păcatele, nu puţine, dar măcar îţi făcea treabă. NATO, UE, regele reconciliat. Acum ne batem pentru locul 2. În locul lui Năstase, Geoană, Rus, Puşcaş îi avem pe Andruşcă – Marele Vulcanizator – Ministru al Economiei şi pe Caraşol – electrician cu diplomă de studii falsificată – director Transelectrica. Nava în derivă din vară e de fapt o balenă eşuată pe uscat.
Păcatul originar s-a consumat de Crăciun în 2016, imediat dupa victorie. Un partid întreg i-a dat pe mână lui Liviu Dragnea cecul în alb al desemnarii premierului. Ne-am trezit cu Sevil Shhaideh. Zero carismă, zero anvergură politică, zero legături cu partidul. Şi cu bube-n cap. Ne repliem cu Sorin Grindeanu, propunere corectă şi conformă, doar pentru a-l gâtui peste o lună cu Ordonanţa 13 şi a-l da jos peste şase cu moţiune împotriva propriului Guvern. De atunci, timpul nu a mai avut răbdare cu noi.
Prestaţia din ultimii doi ani îmi evocă ultimul veac de declin al Imperiului Otoman. O structură anacronică, depăşită, umilită de rivali la fiecare ocazie, într-o disoluţie galopantă. Nicio sclipire, nicio viziune salvatoare. Oameni slab pregătiţi, fără reprezentativitate, promovaţi la cel mai înalt nivel. Capcana în care am căzut a fost dictatura de partid cu parfum de consultare populară. În loc să iei deciziile într-un Birou Naţional puternic şi reprezentativ, s-a preferat conducerea prin CEX, adică cu participarea tuturor preşedinţilor de filială. Din care preşedinţi jumătate erau menţinuţi cu statut interimar, adică pasibili de schimbare în orice moment. La cel mai mic scâncet, pac! – demiterea. Rezultatul? Unanimităţi pe bandă, fără dezbateri reale, cu consecinţe dezastruoase. Toată splendoarea epocii fanariote pe moşia naţională teleormanizată.
În consecinţă, mutări ce frizează absurdul la orice pas: o pui pe Ana Birchall la Justiţie, că e omul americanilor. Apoi o schimbi înaintea alegerilor, ţi-l ridici în cap pe Marele Licurici şi dai apă la moară opoziţiei. Pentru că nu era de ajuns, o mai şi dai afară din partid înainte de turul doi, oferindu-i platformă să atace, sa denunţe, să se justifice. Logică de grădiniţă, validată în CEX.
Am stat şapte ani la guvernare. Ajunge. Alternaţa-i sfântă, mai ales în fragede democraţii. O soluţie ar fi să intrăm în post, să ne purificăm, să ne curăţăm de oportunişti. Să începem o nouă construcţie. Avem şi oameni cu carte. Oameni cu şcoala făcută la zi, care vorbesc limbi străine. Dăm drumul la Departamente, facem Guvern din Umbră, directori din umbră la nivel local. Ne alegem candidaţii din timp, cu unu-doi ani înainte. La Timişoara, candidatul PSD la Primărie se nominalizează cu o lună înainte de alegeri. Ce să şi poţi face în aşa o perioadă scurtă? De 30 de ani, marea noastră competiţie internă este cum să scapi de nominalizarea la candidatura de primar al Timişoarei. Fugim toţi ca din gaură de şarpe, cine se împiedică e prins, împachetat şi trimis să candideze.
Sau putem continua ca şi până acum. Să ne minţim singuri. Să facem greşeli, cum a fost rămânerea la guvernare după alegerile europarlamentare din mai. Caz în care cele două valuri de alegeri de la anul vor mătura ce-a mai rămas. Electoratul s-a schimbat, nu mai funcţioneaza strategiile door-to-door, cu responsabili pe strazi. Oamenii au astăzi nenumărate surse de informare, una mai manipulată ca alta. Activistul pesedist din fiecare scară de bloc, de pe fiecare stradă de la sat, este un concept depăşit. E nevoie de lideri noi, tineri, carismatici. Avem nevoie de un Tony Blair, pentru a resuscita social-democraţia română. Problema mea este că nu îl văd. Îl caut în fiecare bărbat politic cu anvergură naţională şi nu îl găsesc.
Partidul Social-Democrat japonez a reprezentat cea mai mare forţă politică niponă de după razboi. A dat în 1947 primul premier al Japoniei postbelice. Forţat să plece de la guvernare în 1948, ca urmare a unui scandal de corupţie, revine la putere in 1996, după aproape 50 de ani, pentru a o pierde doi ani mai târziu. 59 de ani de opoziţie. Ne reformăm sau ne vedem în anul 2078!”.
dl Radu Tudor,
cred că dl Fifor trebuie să-și ceară scuze jignirile scrise la adresa unor lideri politici care și-au permis să spună public că doamna Dăncilă este o nulitate în politica românească.
dacă facem apel la “istorie” ne aducem aminte cum dl Fifor era cel care o însoțea pe doamna Dăncilă în toate ieșirile publice (ex. pozele de pe plajă).
puțină decență din partea dl Fifor nu ar strica și chiar un pas în spate din fruntea PSD-ului.
Nu pot sa cred ca, dupa 30 de ani de la revolutie inca mai sunt persoane care voteaza cu PSD. Si mai surprinzator este faptul ca PSD a ajuns in turul 2 cu un canditat care s-a facut de rusine peste tot unde a fost prezent.
Prea tarziu. Electoratul nu a fost doar dezamagit, ci si speriat de consecintele Legii recursului compensatoriu. Dupa cazul Caracal, dna Viorica a uitat a doua zi de promisiunile cu inasprirea legilor. Psd a facut tot ce a putut sa para ca ia partea infractorilor. Pe langa alte greseli, asta i-a costat scump electoral.
J&H Mar 13, 2018 at 08:43
Tic-tac, tic-tac — guvernul nr. 1; tic-tac, tic-tac — guvernul nr. 2; tic-tac, tic-tac — guvernul nr. 3; tic-tac, tic-tac — statul paralel; tic-tac, tic-tac — legile justitiei; tic-tac, tic-tac — DNA/LCK; tic-tac, tic-tac — congresul PSD; tic-tac, tic-tac — Irina&Irinel Dragnea; tic-tac, tic-tac — remanieri; tic-tac, tic-tac — posibil guvernul nr. 4; tic-tac, tic-tac — 2019, campanie euro/alegeri prezidentiale; tic-tac, tic-tac — 2020, campanie/alegeri. Tic-tac, tic-tac 2020 — guvernarea PSDragnea “4 ani in zadar”, dupa modelul teleormanean – mult circ si foarte putina paine.
Cam asta a fost guvernarea PSD…