În lunga mea viata am avut ocazia sa calc de paisprezece ori Pamântul Fagaduintei, asa încât, atunci când am raspuns invitatiei tale de a ma aventura si a cincisprezecea oara pe urmele lui Isus, marturisesc ca nu ma asteptam la ceva nou, desi eu te cam stiam pe tine si stiam de ce esti în stare.
Am recapitulat experientele unice traite lânga tine în excursiile pe care le-ai organizat în Moldova si Grecia, aratându-le oamenilor de arta al caror staroste ministerial erai, frumusetile acestor locuri fascinante, încarcate de povara istorica a secolelor care s-au scurs peste ele.
N-am uitat niciodata zilele petrecute împreuna, nici ceasurile de poetica desfatare cu care dulce ne-ai împovarat, nici uimitoarea ta elocinta cu care de atâtea ori m-ai uluit.
Totusi, sa descopar ceva nou în Israelul atât de cunoscut mie, mi se parea ceva de neconceput. Iata de ce, dragul meu prieten, te felicit ca ai insistat sa vin, pentru a cincisprezecea oara, si sa (re)vad Pamântul Sfânt, într-o noua si surprinzatoare lumina.
Cu ce sa încep? Cu organizarea impecabila a excursiei, cu programul alcatuit cu precizie elvetiana, cu bogatia obiectivelor de vizitat sau cu memoria ta fabuloasa care poate stârni invidie chiar si unui actor ca mine?
Stiu doar ca pelerinajul pe care îl organizezi de atâtia ani cu succesul binecunoscut, reprezinta, de fapt, un profund act de cultura si spiritualitate pentru care ortodoxia în general si ortodoxia româna în special, ar trebui sa-ti fie recunoscatoare.
Pentru mine a fost o experienta deosebita pe care o recomand din toata inima celor care sunt îndragostiti de Israel si vor sa-l descopere în toata splendoarea lui, asa cum nici unul din ghizii locali n-ar sti sa-l prezinte.
Îti doresc sa nu abandonezi niciodata acest program cultural si sa faci, pe viitor, câti mai multi oameni fericiti, asa cum m-ai facut si pe mine.
Radu Beligan
