Comisarul european pentru Politică regională, Corina Creţu, a declarat luni, la Oradea, că proiectul spitalelor regionale ar putea beneficia de fonduri europene mărite dacă guvernul l-ar transfera pe altă axă de finanţare.
Conform lui Creţu, iniţial au fost alocate 150 de milioane de euro.
‘Nu s-a făcut o solicitare oficială pentru mărirea acestor fonduri. Serviciile noastre au invitat Guvernul României să identifice alte axe, pentru că pe Sănătate, într-adevăr, nu avem bani suficienţi pentru a mări, dar avem alte axe unde avem risc mare de pierderi de milioane de euro şi, din acest punct de vedere, este decizia guvernului dacă decide să transfere de pe alte axe în beneficiul spitalelor regionale. Noi nu avem nicio solicitare în acest sens. Nici legat de parteneriat public-privat, nici legat de suplimentări de fonduri privind spitalele regionale şi cred că ar fi bine să discutăm cinstit cu cifrele pe masă şi cu faptele pe masă. Eu am în spate un directorat general de o mie de persoane, zeci de oameni în România, care sunt pur şi simplu uluiţi de toată această propagandă care neagă munca lor din ultimii patru ani în beneficiul cetăţenilor români’, a subliniat comisarul european.
Corina Creţu a precizat, totodată, că nu s-a primit o solicitare privind schimbarea beneficiarului, acesta fiind, în continuare Ministerul Sănătăţii.
‘Ceea ce ştim este că dânşii doresc să etapizeze construcţia spitalelor regionale, să facă documentaţia pe perioada actuală de programare şi construcţia efectivă să înceapă din 2021. Acestea sunt informaţiile oficiale pe care le avem’, a mai precizat Corina Creţu.
pai asa era in programul de guvernare? Din 2021 spunea acolo?
Sunt sătul de exprimări de genul „ar putea beneficia”! Deocamdată n-am văzut să se aprobe fonduri de coeziune dacă beneficiarul final nu este o firmă străină. Ce nu se spune, din nicio tabără, este faptul că minunatele fonduri nerambursabile nu se bugetează (nu ți se dau banii și cu ei realizezi proiectul) ci se decontează (faci rost de bani și abia la finalizarea proiectului vezi fondurile nerambursabile). Niciodată fondurile nerambursabile nu acoperă în totalitate valoarea proiectului, statul român cofinanțează și el proiectul. Bun. Deci, statul român trebuie să se împrumute cu toată suma proiectului. Dar statul român nu mai are bănci de stat (nu este cazul Ungariei și Poloniei) ci trebuie să se împrumute de la bănci străine cu dobânzi care prin țările de proveniență ale băncilor sunt considerate halucinante! Deci UE este interesată de proiecte cu valoare cât mai mare și cu durată de execuție cât mai lungă! UE nu se complică cu proiecte cu sume mici! Din sume mici și studiile de fezabilitate sunt mici și statul român ar găsi sume de cofinanțare fără să fie nevoie să se împrumurte!
Apare o problemă și la împrumuturi. UE nu ne dă voie să ne împrumutăm cu mai mult de 3% din PIB (deficitul ăla cu care ne scoate ochii!). 2% se duc pe jucării poreclite tehnică militară, mai rămâne 1%. Să zicem că PIB-ul în 2018 este 200 miliarde euro (și aici apare o problemă, de fapt plusvaloarea nu este a României ci a companiilor străine), deci maxim disponibil de împrumutat (1% din PIB) este de 2 miliarde euro sumă care trebuie să asigure toate deficitele și să ajungă să finanțeze și proiectele cu fonduri nerambursabile. Guvernul are prioritar acoperirea deficitelor iar dacă mai rămân bănuți îi vor folosi la finanțarea proiectelor cu fonduri nerambursabile (am spus mai sus că fondurile de coeziune nu se bugetează deci statul român trebuie să se împrumute cu toată suma proiectului). Este un cerc vicios. Chipurile ți se acordă fonduri nerambursabile dar nu-ți dau voie să te împrumuți ca să finanțezi proiectele! În formula asta tărișoara este condamnată la subdezvoltare.
Polonia, Ungaria au bănci de stat. De aceea acolo fondurile nerambursabile și-au atins scopul! Nu este și cazul României!