În săptămâna care a urmat votului Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană, decizie care a semănat nesiguranţă la nivel mondial, investitorii au renunţat la tot ce părea riscant, lira sterlină, euro şi acţiuni de pe bursele din întreaga lume, şI şi-au încredinţat banii acelui lucru rar caracterizat de siguranţă, titlurile de trezorerie americane.
Acum, prea mulţi bani par să fie direcţionaţi către dolar.
Fuga spre active adăpost ar putea genera noi riscuri pentru economia mondială, scrie New York Times.
Pentru Statele Unite, o monedă mai puternică face exporturile mai scumpe pe pieţele lumii, complicând o expansiune economică deja pe punctul de a se opri. Pentru pieţele emergente, mişcarea către dolar ar putea anunţa ieşiri de investiţii care ar putea pune în pericol economii de la cea a Braziliei la cea indoneziană. Pentru Europa, un euro mai slab evidenţiază semne fundamentale de întrebare legate de capacitatea liderilor de a veni cu o formulă pentru redresarea economiilor după ani de dezamăgire şi reproşuri.
Când economiile funcţionează sănătos, banii circulă prin intermediul investiţiilor în căutarea de câştiguri care ar trebui să fie corelate cu riscurile. Atunci când apar şocuri, însă, iar teama se face simţită, investitorii tind să se încreadă numai în activele cu o singură trăsătură cheie: siguranţa supravieţuirii.
Din momentul Brexitului, dolarul a avansat cu aproape 3% în raport cu un coş de monede, cu aproximativ 2,5% în raport cu euro şi aproape 12% în raport cu lira sterlină. La finalul săptămânii trecute, randamentul titlurilor de trezorerie americane pe 10 ani a atins un nou minim record, de 1,385%, reflectând nerăbdarea investitorilor de-şi aduce banii într-un loc sigur chiar şi cu preţul unor câştiguri extrem de mici.
Luarea cu asalt a dolarului are mai puţin de-a face cu încrederea investitorilor în Statele Unite, cât cu situaţiile alarmante cu care se confruntă alte economii importante.
Cele 10 ţări care au în comun moneda euro apar drept vulnerabile în faţa conflictelor politice şi separatismului în creştere în condiţiile în care acestea se confruntă cu un val de refugiaţi, populaţii în curs de îmbătrânire şi o creştere economică anemică. Acestea ar putea avea în faţă ani de nesiguranţă, genul de situaţie care i-ar putea face pe managerii de active să caute cu înfrigurare siguranţa.
Statele Unite nu sunt lispite de riscuri. Datoria publică a acestora depăşeşte 19.000 de miliarde de dolari. Conflictele politice din ultimii ani au adus ţara în pragul unui default auto-provocat. Inegalitatea economică este foarte pronunţată, iar nivelul de trai a scăzut.
ŞI totuşi, Statele Unite îşi pot tipări proprii bani, iar cererea pentru titlurile de datorie ale ţării pare nelimitată. Iar dolarul rămâne fundaţia finanţelor globale.
Atât de puternică este cererea pieţei de dolari în vremuri de criză, încât aceasta s-a intensificat chiar şi atunci când Statele Unite s-au aflat în centrul problemelor.
“Corect sau nu, există semne de întrebare existenţiale cu privire la viitorul monedei euro. Când vine vorba de dolar, însă, nimeni nu pune la îndoială faptul că acesta va continua să existe în următorii 10 sau 20 de ani”, spune Barry Eichengreen, economist la University of California, Berkeley.
Orice nou eveniment care sporeşte semnele de întrebare privitoare la coeziunea proiectului european riscă să-i determine pe investitori să ceară compensaţii mai mari pentru creditele acordate unor ţări sufocate de datorii ca Italia, Portugalia şi Grecia. Cu cât ţările respective vor fi nevoite să plătească mai mult pentru se finanţa, cu atât se vor intensifica temerile privitoare la soliditatea sistemelor lor bancare. Cu cât va scădea disponibilitatea băncilor de a credita, cu atât mai mult va fi restricţionată creşterea economică în Europa. Iar absenţa creşterii este atât cauza, cât şi efectul ascensiunii mişcărilor populiste în regiune.
“Nesiguranţa continuă va împinge şi mai sus dolarul”, avertiza Kenneth Rogoff, fost economist al Fondului Monetar Internaţional.
“Dacă nesiguranţa va continua, periferia Europei va avea de suferit. Pieţele emergente ar putea fi la rândul lor afectate”, adăuga acesta.
Pieţele din întreaga lume sunt acum atât de interconectate, încât ar putea apărea efecte neanticipate, ca în 2013.
O repetare a situaţiei din 2013 s-ar produce într-o perioadă extrem de dificilă. Încetinirea economiei chineze a diminuat apetitul pentru bunuri produse la nivel mondial, iar creşterea mai slabă din Europa pune presiune pe pieţele emergente.
Impactul acţiunilor Fed este resimţit la nivel mondial. Acum, Fed-ul încearcă să găsească momentul potrivit pentru majorarea dobânzilor după menţinerea acestora în apropiere de zero ani la rând, scrie zf.ro.
——————
Criza bancară din Italia s-ar putea extinde către întreaga Europa, avertizează , printre alţii, Lorenzo Bini Smaghi, preşedintele Societe Generale, una dintre cele mai importante bănci europene.
“Întregul sistem bancar european este sub presiune” a declarant Smaghi pentru agenţia de ştiri financiare Bloomberg. Declaraţiile sale sunt importante, mai ales din prisma faptului că Smaghi a fost membru al board-ului Băncii Centrale Europene, fiind familiar cu marile dedesubturi din sistemul financiar continental.
Băncile italiene au în portofoliu credite neperformante în valoare de 360 miliarde euro, echivalentul a 16,75 % din PIB, de patru ori mai mult decât în 2008.
În Italia, 17% dintre toate creditele sunt neperformante. Spre comparaţie, sistemul bancar american, în timpul crizei din 2008, avea o rată de 5% a creditelor neperformante. La nivel european, creditele neperformante italiene reprezintă 50% dintre toate creditele de acest tip din spaţiul comunitar.
Efectele Brexit-ului pun din ce în ce mai multă presiune pe sistemul bancar italian. Dacă cresşterea economică urmează să scadă, creditele neperformante s-ar putea înmulţi, iar profiturile deja mici ale băncilor italiene s-ar putea transforma în pierderi.
În Italia, anul acesta se aşteaptă o creştere economică în jurul a 0,7% – 0,9%, faţă de o creştere previzionată înainte de Brexit la aproximativ 1,5%.
De asemenea, săderea preţului acţiunilor băncilor italiene antrenează retrageri masive din conturile băncilor. Cercul vicios în care se află băncile italiene riscă să ameninţe întreaga economie europeană, acesta fiind principalul argument pe care îl invocă autorităţile de la Roma în încercarea de a primi sprijin politic din partea insituţiilor europene.
Guvernul italian, condus de Matteo Renzi, propune injectarea a 40 miliarde de euro în sistemul bancar italian, dar partenerii europeni nu sunt de acord cu o asemenea mişscare care ar putea deveni un precedent periculos.
Regulamentele UE nu permit acordarea unui ajutor de stat, dar în lipsa acestuia, specialiştii avertivează că sistemul bancar italian nu va rezista.
Drept soluţie, se vorbeşte despre invocarea unui articol din legislaţia europeană prin care statul italian ar putea acorda un ajutor de stat temporar, în condiţiile în care testele de stres indică un risc imediat.
De asemenea, CEO-ul Societe Generale, a avertizat că atât sistemul bancar italian cât şi cel german sunt pline de multe bănci neprofitabile care pun în pericol sănătatea întregului sistem bancar european.
De ani de zile sistemul bancar italian este criticat, mai ales din prisma profitabilităţii foarte scăzute, alimentată şi de practica managementului italian ce păstrează un număr foarte ridicat de filiale, în ciuda costurilor mari cu administrarea acestora.
Banca Monte del Paschi, fondată în 1472, este cea mai veche bancă din lume care încă mai este în activitate. Pe 1 mai 2007, o acţiune a băncii valora 108,52 dolari, iar astăzi valorează 0,2906 dolari.
Astăzi valorează 851 milioane dolari, adică cu 99,7% mai puţin decât în 2007. Recent a fost interzis “short-selling-ul” acţiunilor băncii, în încercarea de a opri deprecierea puternică a titlurilor cele mai vechi bănci din lume. Cu toate acestea, prin multiplele instrumente financiare derivate, se poate miza în continuare pe scăderea acţiunilor băncii Monte del Paschi. După rezultatul Referendumului din Marea Britanie, titlurie Monte del Paschi au scăzut cu 45,66%, iar de la începutul acestui an au scăzut cu 76%.
Cu toate acestea, singura bancă italiană releveantă în sistemul bancar internaîioan este Unicredit, bancă ce are credite neperformante în valoare de 80 miliarde de euro.
Sistemul bancar european este vulnerabil, în principal, în zona statelor mediteraneene. Astfel, după Italia, Portugalia şi Spania sunt următoarele două ţări cu risc ridicat. În Spania, pe bursa de la Madrid, în zilele imediat următoare după rezultatul Referendumului britanic, indicele IBEX Bancos, ce urmăreşte cele mai importante bănci din sistemul bancar iberi, s-a depreciat cu aproximativ 19%.
Banca a avut profit de 388 milioane euro în 2015 şi administrează active de 169 miliarde euro.
Banca are 25.731 de angajaţi în acest moment şi un număr de 2.133 de agenţii locale, echivalentul unei agenţii la 12 angajaţi.
