Intr-o iesire publica penibila, ce-l afunda in asa zise explicatii in legatura cu trecutul sau comunist, rocurorul general al României, Augustin Lazăr, a exprimat, marţi, intr-o infioratoare limba de lemn, “scuze instituţionale pentru practicile discutabile de dinainte de 1989, instituite prin lege, dar caracterizate printr-o componentă etică deficitară“.
”În ultimele zile câteva instituții de presă mi-au atribuit fapte pe care nu le-am făcut. Mi-au pus etichete de natură ca să mă decredibilizeze. Este surprinzător și pentru un procuror foarte experimentat. Doresc să fac următoarele precizări, pe care le-am mai făcut: nu sunt ofițer, subofițer, agent sau colaborator al fostei Securități sau orice agenție de informații. Am făcut armata, sunt rezervist al Armatei Române la arma geniu. Dacă eram la altă armă, ce speculații se puteau face” a spus procurorul general.
”CSM, în cursul anului trecut, a mai cerut o verificare, a venit în februarie”
”În perioada 1982 – 1989 am fost procuror stagiar la Alba Iulia, fără a exercita nicio funcție de conducere. Am auzit în presă afirmații tendențioase. Nicio funcție de conducere. Mapa mea profesională este la CSM, poate fi verificată. Revoluția m-a prins ca procuror criminalist. Am lucrat în cadru legal iar activitatea mea principală a fost investigarea infracțiunilor cu violență. Nu am instrumentat dosare penale care vizau fapte împotriva regimului comunist”
”Episodul la care fac referire unele instituții de presă, președinte al comisiei pentru liberare la Aiud, a fost prezentat tendențios. Reiau precizarea: atribuția acestei comisii nu era aceea de a dispune punerea în libertate. Procurorul nu e judecător. Aceasta era atributul exclusiv al instanței. Comisia avea doar rolul de a verifica îndeplinirea criteriilor tehnice. Important de precizat, legea în vigoare la data respectivă avea aceleași prevederi pentru toate categoriile de condamnați. E important acest fapt”
”Aceste atacuri nefondate la adresa mea sunt evident determinate de depunerea candidaturii pentru un nou mandat de procuror general. Atacurile mi-au dat ocazia de a reflecta asupra parcursului profesional. Rememorând dosarele importante, am ajuns la o concluzie. Imediat după Revoluție, justiția în general și procurorii în special au făcut pași rapizi spre modernizare și profesionalizare. Șansa a făcut ca generația mea, să ne prindă la 33 – 36 de ani. Practicile anterioare anului 1990, dintre care unele discutabile, bazate pe o etică deficitară impusă de legislația vremii, au fost abandonate din primii ani ai democrației. Acest fapt este demonstrat de soluționarea dosarelor istorice”
”În calitate de conducător al Ministerului Public doresc să exprim scuze instituționale pentru practici discutabile înainte de 1989. Personal, doresc să îmi exprim regretul pentru dramele trăite de luptătorii anticomuniști, cărora le datorăm faptul că astăzi trăim într-o țară democratică”
”Nu e interesul societății să demisionez”
”Rolul președintelui comisiei de eliberări condiționate era de a merge la grefa penitenciarului, unde erau dosarele. Procurorul avea un vot, ca și ceilalți membri ai comisiei. Fiecare evalua și era de o evidență foarte clară dacă omul îndeplinește condițiile sau nu. Era o lege deficitară din anumite puncte de vedere etic, dar era un cadrul legal în care comisia avea o marjă de apreciere foarte mică”
”Eu nu am niciun grad și nicio calitate, s-a verificat de nenumărate ori. De ce a trebuit cineva să insinueze că un anume procuror trebuia să meargă acolo? Prin rotație, fiecare sunt repartizați la alte activități. Era deplasare în teren, de regulă se făcea de către procurorii mai tineri”
”Ofițerii din penitenciar pot relata mai bine cum funcționa penitenciarul. Ei știu mai bine ce categorii de deținuți era și care era tratamentul”
”Eu acum am aflat, din interviul domnului Filipescu, că erau 30 de deținuți condamnați pentru infracțiuni contra securității statului”
Lucia Hossu-Longin, realizatoare a documentarului ”Memorialul durerii”, a precizat că lui Augustin Lazăr îi lipsește conștiința.
„Prima condiție a personalului care lucra în aceste comisii de eliberare, era realizată pe baza unor criterii: cruzimea și tortura. Aceasta nu este opinia mea, ci a unui om pe care l-am intervievat și care mi-a spus că duritatea și cruzimea erau condiții generale.
În închisoare erau 60 de deținuți politici, supuși abuzurilor în fața comisiei. După cum bine știm, odată condamnați și intrați în pușcărie, deținuții nu mai aveau voie să fie torturați. Domnul Lazăr trebuia să fi știut acest lucru. Se încălca legea într-un mod direct.
Oamenii care lucrau cu Securitatea, erau oamenii Securității, nu informatori. Părerea mea este că toate aceste explicații ale domnului procuror șef, sunt elemente manipulatoare. Nu ceea comentează opinia publică. Domnului Lazăr îi lipsește constiința, neavând conștiință nu își poate analiza propria lui activitate din anii aceia”, a declarat Lucia Hossu la Antena 3.
“SCUZE CONSTITUTIONALE”…
EU ACUM AM AFLAT CA ERAU DETINUTI POLITICI”…
Deci scuzele nu sunt ale domniei sale.Sunt ale institutiei pe persoana fizica.
Si sa nu ne abureasca cu…nu stia…
Se stia f.bine ca nu oricine avea acces la astfel de detinuti.
Ei erau incarcerati separat.Supravegheati de securitate separat. Cine i supraveghea era un om de incredere al regimului.
Erau supravegheati inclusiv dupa eliberarea din penitenciar.
Sa nu ne creada pe toti prosti.
Ce vad eu este ca nimeni nu se intreaba daca despre trecutul lui Lazar, echipa de elita a lui Kovesi si despre protocoalele secrete ale SRI erau informati si constienti:
– cele 12 ambasade
– cei din conducerea UE
Daca nu stiau nimic atunci este clar ca nu sunt bine informati, iar daca stiau au tacut si s-au facut complici la aceste ilegalitati.
Intrebarea urmatoare este pentru cei din UE si cele 12 ambasade:
– cate partide si cati membri activi din justitie sunt colaboratori directi sau indirecti ai binomului ruso-german?
“Taica Lazar” ar face foarte bine sa nu angreneze institutia pe care o reprezinta in murdariile sale personale.