Unii oficiali europeni sunt categorici în privința anchetei de corupție din Qatar, care vizează „câteva persoane”. Alții spun că putregaiul este mult mai profund, scrie Politico.
În timp ce poliția belgiană a lansat un al doilea val de raiduri la Parlamentul European, elita de la Bruxelles, uimită, a început să se confrunte cu o întrebare incomodă care se află în centrul anchetei privind mita din Qatar: cât de adânc se întinde putregaiul?
Până în prezent, anchetele poliției lansate de procurorul belgian Michel Claise au dus la închisoare patru persoane, inclusiv vicepreședintele Parlamentului Eva Kaili, sub acuzațiile de corupție, spălare de bani și participare la o organizație criminală.
După ce șocul inițial al acestor arestări s-a estompat, mai mulți oficiali ai Parlamentului au declarat pentru POLITICO că au crezut că acuzațiile se vor limita la “câteva persoane” care ar fi greșit, deoarece ar fi acceptat sute de mii de euro în numerar de la interese din Qatar.
Dar această teorie a început să se destrame luni seara, când poliția belgiană a efectuat o altă serie de raiduri în birourile Parlamentului chiar în momentul în care legislatorii se adunau la Strasbourg, unul dintre cele două sedii ale Parlamentului European, pentru prima lor reuniune după ce vineri a apărut vestea arestărilor.
Cu 19 reședințe și birouri percheziționate – în afară de Parlament – șase persoane arestate și sume de cel puțin 1 milion de euro recuperate, unii oficiali și activiști europeni au declarat că sunt de părere că și alte nume vor fi atrase în această rețea tot mai mare și că scandalul mitei din Qatar este simptomatic pentru o problemă mult mai profundă și mai răspândită de corupție nu doar în Parlamentul European, ci în toate instituțiile UE.
În Parlament, supravegherea laxă a activităților financiare ale deputaților și faptul că statele au putut să-i contacteze fără ca întâlnirile să fie înregistrate vreodată într-un registru public reprezintă o rețetă pentru corupție, au susținut acești critici.
Dincolo de Parlament, ei au indicat ușa rotativă a înalților funcționari, care pleacă să servească interese private după un stagiu la Comisia Europeană sau la Consiliu, ca dovadă că este necesară o supraveghere mai strictă a instituțiilor. Alții au invocat moștenirea Comisiei Jacques Santer – care a demisionat în masă în 1998 – ca dovadă că nicio instituție a UE nu este ferită de influențe ilegale.
„Instanțele vor stabili cine este vinovat, dar ceea ce este sigur este că nu este vorba doar de Qatar și nu doar persoanele care au fost numite sunt implicate” în operațiuni de influență străină, a declarat pentru POLITICO la Strasbourg Raphaël Glucksmann, un deputat francez din partea socialiștilor și democraților, care conduce o comisie împotriva interferențelor străine în Parlament.
Michiel van Hulten, un fost deputat care acum conduce biroul din UE al Transparency International, a declarat că, deși cazurile flagrante de corupție care implică saci cu bani sunt rare, „este foarte probabil că există nume în acest scandal de care nu am auzit încă. Există o influență nejustificată la o scară pe care nu am văzut-o până acum. Nu trebuie să implice neapărat saci cu bani. Poate implica călătorii în destinații îndepărtate plătite de organizații străine – și în acest sens există o problemă mai răspândită”.
La această problemă se adaugă faptul că Parlamentul nu are protecții încorporate pentru denunțătorii interni, în ciuda faptului că a votat în favoarea unor astfel de protecții pentru cetățenii UE, a adăugat el. În 1998, un denunțător care a denunțat managementul defectuos din cadrul Comisiei Santer a fost cel care a precipitat o demisie în masă a executivului UE.
De asemenea, Glucksmann a cerut „reforme extrem de profunde” ale unui sistem care permite legislatorilor să dețină mai multe locuri de muncă, lasă supravegherea finanțelor personale în seama unui comitet de autoreglementare format din parlamentari și permite accesul actorilor statului la legislatori fără a fi nevoiți să își înregistreze public întâlnirile.
„Dacă Parlamentul vrea să iasă din această situație, va trebui să lovim puternic și să întreprindem reforme extrem de profunde”, a adăugat Glucksmann, care a numit anterior Rusia, Georgia și Azerbaidjan ca fiind țări care au încercat să influențeze deciziile politice în Parlament.
Pentru a începe să abordeze problema, Glucksmann a cerut înființarea unei comisii de investigație ad-hoc în Parlament, în timp ce alți parlamentari de stânga și Verzi au cerut reforme, inclusiv numirea unui vicepreședinte anticorupție pentru a-l înlocui pe Kaili, care a fost expulzat din grupul S&D luni, și înființarea unui comitet de etică care să supravegheze toate instituțiile UE.
Pahar pe jumătate plin
Cu toate acestea, alții au fost mai puțin convinși că ancheta privind corupția va scoate la iveală noi nume sau că faptele dezvăluite vinerea trecută vorbesc despre o problemă mai amplă în UE. Întrebat despre amploarea scandalului de mită, un oficial de rang înalt al Parlamentului a declarat sub condiția anonimatului: „Oricât de grav ar fi, este o chestiune de indivizi, de câteva persoane care au luat decizii foarte proaste. Ancheta și arestările arată că sistemele și procedurile noastre au funcționat.”
Valérie Hayer, un deputat francez din grupul centrist Renew, a adoptat o notă similară, afirmând că, deși este profund îngrijorată de un „risc pentru democrația noastră” legat de interferența străină, nu crede că scandalul indică o „corupție generalizată” în UE. „Din păcate, există mere stricate”, a spus ea.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care se află sub tirul criticilor pentru modul în care a gestionat contractele de vaccinare COVID-19 cu Pfizer, a refuzat să răspundă la întrebările privind relațiile vicepreședintelui său Margaritis Schinas cu Qatar în cadrul unei conferințe de presă, declanșând furia presei de la Bruxelles.
Comisarul grec a reprezentat UE la ceremonia de deschidere a Cupei Mondiale de Fotbal luna trecută și a fost criticat de către deputații europeni pentru tweet-urile sale din ultimele luni, care au lăudat reformele din Qatar în domeniul muncii.
Întrebată despre răspunsul Comisiei la scandalul de corupție din Qatar care a cuprins Parlamentul European și, în special, despre poziția lui Schinas, von der Leyen nu a spus nimic despre comisarul grec.
Cu toate acestea, von der Leyen a părut totuși să acorde sprijin pentru crearea unui organism de etică independent care ar putea investiga neregulile din toate organismele UE.
„Aceste reguli [privind activitatea de lobby a actorilor de stat] sunt aceleași în toate cele trei instituții ale UE”, a declarat înaltul oficial al Parlamentului, referindu-se la Comisia Europeană, Parlament și Consiliul European, masa rotundă a guvernelor UE.
Împărtășirea cu privire la modul de abordare a corupției arată cum, chiar și în fața a ceea ce pare a fi un exemplu flagrant de corupție, membrii sistemului de la Bruxelles – format din mii de birocrați și aleși bine plătiți, dintre care mulți se bucură de imunitate juridică – caută să se protejeze de o examinare care ar putea amenința veniturile sau ar putea deraia carierele, scrie tvr.ro.