Presedintele Senatului Romaniei Calin Popescu Tariceanu a postat pe Facebook un mesaj transant :
Am inventariat nu o dată abuzurile care s-au produs în România ultimilor 15 ani, de când statul paralel a devenit mai puternic decât statul oficial; și ele nu au fost deloc puține.
Am avut spectacolele cătușelor, oameni legați și târâți pe treptele parchetelor cu program fix, corelat cu prime-time-ul televizunilor, în timp ce prietenii puterii erau strecurați discret pe ușa din dos și aflam de audierea lor cine știe când.
Am avut dosare deschise și ținute așa un deceniu și mai bine, timp în care, evident, anchetatul era în ochii publicului un ”penal” ordinar, lipsit complet de posibilitatea de a se apăra.
Am avut arestări ultra-mediatizate cu scurgeri de informații către presă despre fapte terifiante, pentru ca mai apoi instanțele să retrimită rechizitoriile procurorilor, pentru refacere, adică umilința supremă pentru un anchetator.
Am avut condamnări jenante, pe bază de note secretizate ale serviciilor, ori de mărturii smulse prin șantaj sau chiar falsificate de-a dreptul.
Am avut motivări ale instanțelor care întârziau și mai bine de un an, lipsind condamnații de posibilitatea apelării la CEDO.
Credeam că le-am inventariat, în timp, pe toate.
M-am înșelat: a apărut pe piață una nouă.
Dosarul deschis cu mare tam-tam, mediatizat, rostogolit, generator de oprobriu public și acuzații, pentru ca mai apoi să fie închis pe șest, fără să se comunice asta nimănui.
Clasare ultrasecretă, se poate imagina ceva mai tare de atât?
Mulțumesc pe aceasă cale presei, fără ale cărei demersuri către DNA nu aș fi aflat prea curând că dosarul în care mi se imputa o șpagă de un milion de euro de la Sorin Vîntu pentru a-l numi, în calitate de premier, pe ziaristul Liviu Mihaiu guvernator al Deltei s-a clasat încă din vara trecută. În cea mai deplină muțenie, ”noaptea, ca hoții”. Și asta, după ani buni în care și eu și gazetarul am fost tăvăliți prin noroi de către mașina de zgomote a doamnei Kovesi, inclusiv DUPĂ clasare. Apropo, o fi vreo întâmplare că acest dosar a fost închis nu mult după revocarea doamnei Kovesi, după ce au dispărut, probabil, presiunile de sus asupra procurorilor care instrumentau ”cazul”? Doar întreb…
Dosarul a fost închis pentru că ”fapta nu există” și ”nu este prevăzută de legea penală, ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege”.
Mai e ceva de comentat?
E clar că nu Liviu Mihaiu a fost ținta, ci doar o victimă colaterală. Ținta am fost eu, în calitatea mea de om politic, de președinte de partid aflat la guvernare, de potențial candidat la prezidențiale.
Îi cer scuze lui Liviu Mihaiu pentru suferințele sale, pentru faptul că a fost pus sub ascultare permanentă, pentru că aproape a fost eliminat din viața publică din cauza acestui dosar.
Și sper ca, într-o zi, cineva să dea socoteală pentru asta.
Mă întreb, nu ar fi normal ca cei care au făcut tam-tam la deschiderea dosarului să facă cel puțin același tam-tam și la închiderea lui?
