Publicatia Lumea justitiei gazduieste un editorial semnat de judecatorul Adina Daria LUPEA-AGHINITA intitulat : Lasati-ma sa vorbesc !
Dupa mai bine de 17 ani in magistratura simt ca am dreptul sa deschid gura. Simt ca am dreptul sa spun ca nu imi convine ceva in sistemul pe care sunt chemata zilnic sa il servesc, simt ca am dreptul sa fiu revoltata cand altii din acelasi sistem au mai multe drepturi decat mine sau alti colegi si mai putina, mult mai putina, obligatie de rezerva.
Simt ca am dreptul sa cer unui Consiliu Superior al Magistraturii sa imi pastreze macar dreptul la libera exprimare, constienta fiind de limitele dreptului de exprimare acordate unui magistrat (sa nu spun recunoscute, pentru ca aceste limite au devenit atat de vulnerabile incat am ajuns sa ne intrebam de zeci de ori inainte sa deschidem gura, chiar daca ne revolta si ne subestimeaza inteligenta atatea lucruri).
Simt ca acest drept este si al meu si al altor sute de magistrati din sistem, nu doar al unora care sunt numiti de drept in Consiliul Superior al Magistraturii sau al unora care, desi revocati de sute de colegi din tara, isi permit inca sa vorbeasca in numele nostru, de la inaltimea unei demnitati pe care noi nu le-am mai acordat-o. Ei nu mai sunt acolo reprezentantii nostri, ci ai Curtii Constitutionale a Romaniei, a carei decizie o respect de jure, insa nicio lege din lume nu ma obliga sa o accept si de facto.
Sunt o parte si o veriga a acestui sistem si se pare ca unii au uitat ca suntem zeci, sute, mii. Noua ni se solicita o obligatie de rezerva carora altora le este permisa cu mare larghete, la adapostul unor mecanisme nestiute. Masurile de rezerva, de retinere, de egalitate in fata legii insasi a magistratilor au devenit inegale. Mijloacele noastre de a ne exprima, ca si slujitori ai acestui sistem, sunt reprimate din start. Spectrul unei actiuni disciplinare planeaza asupra oricui care nu se bucura de calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, in timp ce alesii nostri sunt vizibil protejati orice, iertata imi fie expresia, ar scoate pe gura.
Cine v-a spus ca un magistrat din Consiliul Superior al Magistraturii este mai egal sau mai indreptatit ca noi, cei care zilnic infaptuim justitia, si este dincolo de orice critica? Cand ati uitat ca sunteti acolo vremelnic si prin vointa noastra si ca orice mandat are un sfarsit? Cine v-a spus voua, domnilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, ca afirmatiile domniilor voastre, indiferent ca ating sau nu sfera politicului, sunt dincolo de orice indoiala si ne reprezinta? Cand ne-ati consultat ultima data? Atunci cand ati spus ca nu interpretati semantic sintagma “camp tactic” prin care a fost caracterizat de SRI actul de judecata, dupa finalizarea cercetarii penale?
Cine v-a spus ca dumneavostra puteti critica cand doriti hotarari judecatoresti, in timp ce noi suntem expusi la orice cuvant scos pe gura sau in scris la o sanctiune disciplinara? De cand domniile voastre ati uitat in slujba cui sunteti si va permiteti sa ignorati ideea avansata in spatiul public ca o parte a structurii justitiei – respectiv anumite parchete – este partasa la o lovitura de stat? Atat de neinsemnata vi se pare o astfel de afirmatie?
Sunteti acolo in slujba celei mai apolitice si neutre puteri in acest stat pe care inca il consider de drept. Sunteti acolo sa faceti lumina si fara partinire in fata oricarui, repet, oricarui atac, adresat justitiei, indiferent – indiferent, subliniez – din partea cui vine. Sunteti acolo pentru ca reprezentati corpul magistratilor, si a celor care condamna, si a celor care achita. Si sunteti acolo ca sa fiti impartiali, exact asa cum ne pretindeti noua sa fim in orice solutie adoptata.
Prin urmare, lasati-ne sa vorbim cand vedem ca nu sunteti acolo pentru acest lucru!
Legea e una pentru toti!
