Am multe de spus despre Partidul Național Liberal. Voi spune multe, pentru că am acest drept. Sunt membru al acestui partid din 7 ianuarie 1990 fără întrerupere și îmi pasă.
Astăzi însă mă voi referi doar la soluțiile miraculoase din “afară”. S-a făcut apel la soluția miraculoasă Dacian Cioloș și acesta și-a bătut joc de noi în campania electorală.
Am căutat obsesiv “oameni noi” pe listele parlamentare, dar prin “noi” am înțeles din afara partidului, prieteni de familie sau orice alt criteriu, ignorând resursele propriului partid, munca și expertiza unor oameni care au muncit pentru șefi și șefuleți care s-au considerat eterni și au tratat listele parlamentare ca pe o listă de invitați la nuntă.
Aflăm acum că trebuie să promovăm în partid “tinerii din stradă”. Dar tinerii din partid când pot fi promovați? Sau nu ne putem uita la ei de la înălțimea locului de deputat căpătat pe criterii democratico-impuse?
Abia aștept ca toți teoreticienii înnoirii civico-cioloşiste să se confrunte cu membrii simpli, lipitorii de afișe de la tineretul pe care îl ignoră, la alegerile din partid. Pentru că atunci nimeni nu-i va mai putea pune pe ochi frumoși pe vreo listă.
