Curtea Europeana a Drepturilor Omului a obligat Romania sa ii plateasca 5.000 de euro daune morale ofiterului de politie de frontiera Valerian Dragomir, saltat de DNA in februarie 2011 alaturi de 93 de vamesi timisoreni, care au fost adusi cu autobuzele la sediul central al Directiei Nationale Anticoruptie, pentru a fi interogati in legatura cu presupuse fapte de trafic de tigari si aderare la grup infractional organizat. CEDO a catalogat drept abuziva actiunea procurorilor anticoruptie, condusi la acea vreme de actualul judecator CCR Daniel Morar, care au descins impotriva ofiterilor, agentilor de politie de frontiera si vamesilor de la punctele de trecere a frontierei Moravita si Foeni, anunta www.luju.ro.
Hotararea de condamnare in cauza Valerian Dragomir vs. Romania a fost pronuntata marti, 16 septembrie 2014, in Camera de 7, din care a facut parte si judecatoarea Iulia Antoanella Motoc. Curtea de la Strasbourg a apreciat ca in cazul lui Dragomir s-a incalcat Art. 5 paragraful (1) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Cu alte cuvinte, CEDO confirma un nou abuz marca DNA, petrecut in perioada in care aceasta institutie era condusa de Daniel Morar. Evident, probabil si de aceasta data nimeni nu va fi tras la raspundere, iar despagubirile vor fi platite tot din buzunarul contribuabililor.
Concret, judecatorii au stabilit ca ofiterul de politie a fost privat de libertate o perioada de timp cuprinsa intre momentul in care a fost luat de acasa cu mandat pentru a fi dus la sediul central al DNA, si momentul audierii sale de catre procuror: “Faptul ca autoritatile nationale si reprezentantul Guvernului statului parat au considerat ca reclamantul nu a fost arestat si retinut nu inseamna in mod automat ca acesta nu a fost lipsit de libertatea sa. Reclamatul a pretins, iar Guvernul nu a DNA,, ca a petrecut aproape 11 ore intr-o sala de asteptare la sediul DNA inainte de a fi interogat de procuror. Potrivit jurisprudentei constante a Curtii, constrangerea este un element crucial in a stabili daca o persoana a fost sau nu privata de libertate in sensul Art. 5 paragraful 1 din Conventie (a se vedea, spre exemplu, cauzele Foka vs. Turcia si M.A. vs. Cipru). Reclamantul in prezenta cauza nu a mers de bunavoie la sediul DNA. Curtea mai retine ca reclamantul a fost pazit constant de ofiterii de politie si ca nu i s-a permis sa plece de bunavoie pe tot parcursul calatoriei sale, de la domiciliu, la Bucuresti. De asemenea, a fost pazit de ofiteri de politie si in timpul cat a asteptat la sediul DNA. Prin urmare, Curtea apreciaza ca reclamantul a fost sub controlul autoritatilor de-a lungul intregii perioade si concluzioneaza ca a fost privat de libertate in sensul Art. 5 paragraful 1 din Conventie“.
Iata alte pasaje din motivarea hotararii CEDO:
“Reclamantul a fost luat de acasa la ora 9:15, in ziua de 8 februarie 2011, in baza unui mandat de aducere emis in baza art. 183 si 184 din Codul de procedura penala in vigoare la acea data. Curtea noteaza ca, potrivit art. 183 alin. (1) Cpp, o persoana poate fi adusa cu mandat de aducere in fata organelor de urmarire penala sau a instantei, daca, citata in prealabil fiind, nu s-a prezentat in mod nejustificat, iar audierea sau prezenta sa este necesara. Potrivit art. 183 alin. (2), o persoana poate fi adusa cu mandat de aducere, in mod exceptional, chiar inainte de a fi citata, daca organele de urmarire penala sau instanta considera, motivat, ca aceasta masura este necesara rezolvarii cauzei. (…) Curtea observa in continuare ca, in baza art. 183 alin. (3) si (4) Cpp, persoana adusa cu mandat de aducere trebuie audiata imediat si ramane la dispozitia organelor judiciare numai pe durata necesara audierii. In acest sens, curtea observa ca, desi reclamantul a ajuns la sediul DNA la ora 21:20, el nu a fost audiat de procuror decat dupa aproape 11 ore.
Asa cum rezulta din mandatul de aducere emis de procuror la 7 februarie 2011, reclamantul si cei 93 de colegi ai sai au fost citati pentru a se prezenta la DNA in calitate de invinuiti intr-un dosar deschis pe numele lor la data de 3 februarie 2011. Asadar, Curtea considera ca legalitatea privarii de libertate a reclamantului trebuie examinata in temeiul Art. 5 paragraful (1) din Conventie. (…) Curtea constientizeaza constrangerile unei anchete penale si nu neaga complexitatea procedurilor instituite in prezenta speta, care obliga la o abordare strategica unitara, intr-un caz de amploare, ce implica un numar semnificativ de persoane. Totusi, cand vorbim de libertate, lupta impotriva coruptiei nu poate justifica recurgerea la abuzuri si, pe alocuri, abateri de la lege“.
Ce prevede Articolul 5 paragraful (1) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
“Art. 5 – Dreptul la libertate si la siguranta
“1. Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale (…)
c) daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a se banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice ale necesitatii de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia“.
Cum l-au tratat procurorii si judiciaristii DNA pe ofiterul Valerian Dragomir
Valerian Dragomir, ofiter de politie la Punctul de Trecere a Frontierei de la Moravita, s-a adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului, la 3 august 2011, invocand incalcarea Art. 5 paragraful 1 si Art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Condamnarea Romaniei la CEDO in acest caz este consesinta descinderii efectuate de DNA in judetul Timis, la inceputul lunii februarie 2011, impotriva a 94 de ofiteri, agenti de politie de frontiera si vamesi de la punctele de trecere a frontierei Moravita si Foeni, suspectati de trafic de tigari. In urma actiunii DNA, ofiterul Valerian Dragomir a fost adus la Bucuresti, unde, dupa ore in sir de asteptare sub paza, a fost retinut pentru 24 de ore, fiind acuzat de aderare la grup infractional organizat si luare de mita, in forma continuata. Ulterior, procurorii DNA au cerut arestarea preventiva, solicitare admisa de Curtea de Apel Bucuresti, astfel ca Dragomir a ajuns in arestul Politiei Capitalei, unde a fost detinut timp de 3 luni. Conditiile indurate in arest, in special supraaglomerarea si igiena precara, au reprezentat un alt motiv pentru Valerian Dragomir de a reclama statul roman la CEDO, invocand incalcarea Art. 3 din Conventie.
In dimineata zilei de 8 februarie 2014, la ora 6, ofiterii de politie judiciara ai DNA au efectuat o perchezitie acasa la Valerian Dragomir, care a durat aproximativ 3 ore si s-a desfasurat in prezenta avocatului ales al acestuia. In paralel, DNA a facut perchezitii si la ceilalti ofiteri suspectati de contrabanda cu tigari aduse din Serbia. La ora 9, dupa cum retine CEDO, judiciaristul DNA i-a adus la cunostinta lui Dragomir ca, la 7 februarie 2011, pe numele sau a fost emis un mandat pentru a fi adus la DNA. Un sfert de ora mai tarziu, la 9:15, Dragomir a fost dus la sediul IPJ Timis, pentru ca in dupa-amiaza aceleiasi zile, in jurul orelor 14:00, impreuna cu alti 93 de ofiteri si vamesi, sa fie luat si transportat cu autobuzul la sediul central al DNA, unde a ajuns dupa orele 21:00.
In timpul calatoriei de la Timisoara la Bucuresti, nu i s-a permis sa coboare din autobuz, sa foloseasca telefonul sau sa isi contacteze avocatul. De asemenea, la sediul DNA a fost tinut sub paza permanenta intr-o camera de unde nu i s-a permis sa ia legatura cu avocatul sau sa iasa pentru a-si procura hrana, ci doar pentru a merge la toaleta ori pentru a fuma. La ora 00:27, in dimineata zilei de 9 februarie 2011, avocatul care l-a asistat la perchezitia domiciliara a sosit la sediul central al DNA. La ora 8:15, dupa 11 ore, lui Dragomir i-au fost aduse la cunostinta acuzatiile, context in care, asa cum retine CEDO, ofiterului i s-a dat spre lecturare un document de 11 pagini cu faptele imputate. La 9:33, Dragomir i-a spus procurorului de caz ca refuza sa dea declaratie pe motiv ca este foarte obosit, intrucat a fost privat de somn mai bine de 30 de ore. La 10:55, a fost informat ca procurorul a decis sa il retina pentru 24 de ore.
In seara zilei de 9 februarie 2011, in jurul orelor 20:00, Dragomir a fost dus la Curtea de Apel Bucuresti cu propunere de arestare preventiva. Audierea a inceput la 22:30 si a durat aproape o ora, instanta a incuviintat arestarea preventiva pentru 29 de zile, masura fiind mentinuta, cinci zile mai tarziu, de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Ulterior, Curtea de Apel Bucuresti a dispus in doua randuri, iar ICCJ a confirmat, prelungirea masurii arestului preventiv.
Ofiterul de politie de frontiera a fost apoi transferat din arestul Politiei Capitalei, la Timisoara, pentru ca, la 6 mai 2011, Curtea de Apel Timisoara sa dispuna punerea sa in libertate, decizie confirmata, o zi mai tarziu, de Inalta Curte, care a respins contestatia DNA, astfel ca, la 8 mai 2011, dupa trei luni de arest, Valerian Dragomir a fost eliberat.
Iata si prevederile constitutionale si legale pentru raspunderea magistratilor :
Constituţia României [1] reglementează cadrul general, atât al răspunderii statului, cât şi al răspunderii magistraţilor.
Potrivit art. 52 alin. 3 din Constituţie: ”(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.”
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor [2] reglementează răspunderea statutului, răspunderea magistratului şi repararea prejudiciului.
Art. 94 din Legea nr. 303/2004 stabileşte felurile răspunderii magistraţilor: ”Judecătorii si procurorii răspund civil, disciplinar si penal, în condiţiile legii.”
