Home Articole Ce s-a intamplat cu acuzatia de pedofilie la adresa unui celebru regizor

Ce s-a intamplat cu acuzatia de pedofilie la adresa unui celebru regizor

1414
4
SHARE

Anchetarea acuzaţiei de viol lansate de fosta actriţă germană Renate Langer la adresa regizorului Roman Polanski a fost anulată de procurorii elveţieni, pentru că aceasta s-a prescris. Incidentul ar fi avut loc în anul 1972, când artista avea vârsta de 15 ani, informează Reuters.

Roman Polanski scapă de urmărire penală într-un caz de molestare a unei minore, procurorii din Los Angeles susţinând că acuzaţia formulată la adresa regizorului s-a prescris, scrie hollywoodreporter.com.

Cineastul a fost acuzat în 1977 că a violat o adolescentă în vârstă de 13 ani la Los Angeles, după ce îi oferise în prealabil şampanie şi droguri. Ulterior, Polanski a pledat vinovat la acuzaţia de întreţinere de raporturi sexuale cu o minoră.

Însă regizorul filmelor “Rosemary’s Baby” şi “Chinatown” a fugit din Statele Unite şi s-a stabilit în Franţa chiar înainte de pronunţarea verdictului, temându-se că judecătorii îi va impune o pedeapsă mai gravă decât cele 42 de zile de închisoare pe care o efectuase deja în cadrul unei proceduri ce a vizat şi evaluarea psihiatrică.

Avocaţii lui Polanski, pe numele căruia Statele Unite au emis un mandat de arestare, consideră că regizorul şi-a ispăşit pedeapsa şi că nu va trebui să fie prezent în faţa unui tribunal pentru ca acest caz să fie oficial închis.

Avocaţii regizorului luptă de mulţi ani pentru închiderea cazului, susţinând că Polanski a fost o victimă a unor erori judiciare şi procedurale şi că tribunalul american trebuie să anuleze un ordin care stipulează că justiţia americană va putea să se pronunţe în privinţa închiderii dosarului doar atunci când regizorul va reveni în California.

Purtătoarea de cuvânt a Procuraturii din Los Angeles nu a dorit să comenteze noua cerere depusă în instanţă de avocaţii cineastului.

Roman Polanski a fost audiat de Procuratura din Polonia în luna octombrie, după ce autorităţile americane au cerut extrădarea sa. Regizorul a fost lăsat însă în libertate.

În noua cerere depusă la Curtea Superioară din Los Angeles, avocaţii artistului spun că procurorii americani “au omis intenţionat” să marcheze perioada petrecută de clientul lor în închisoare, în cererea lor de extrădare, încercând astfel să evite criteriile reglementate în tratatul bilateral din Polonia şi Statele Unite.

În 2009, cineastul a fost reţinut pentru 290 de zile în regim de arest la domiciliu, în reşedinţa sa din Elveţia, în timp ce justiţia din această ţară a analizat cererea de extrădare a sa în Statele Unite.

Roman Polanski, care şi-a petrecut prima parte a vieţii în Polonia, intenţionează să regizeze un film despre Alfred Dreyfus, un ofiţer francez de origine evreiască, acuzat pe nedrept de trădare. Acest lungmetraj ar uma să fie turnat în Polonia.

Roman Polanski s-a născut la Paris în 1933, din părinţi polonezi. S-a mutat în Polonia împreună cu familia, în 1937, în preajma izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial. Părinţii săi nu au supravieţuit Holocaustului, fiind duşi în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Polanski şi-a făcut studiile în Polonia, iar primul său film “Cuţitul în apă” (1962) a fost nominalizat la premiul Oscar pentru cel mai bun film străin. De atunci, el a mai primit cinci nominalizări la Oscar, două premii BAFTA, patru premii Cesar, un Golden Globe şi un Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes. În Marea Britanie a realizat trei filme, iar din 1968, s-a mutat în America.

Printre filmele regizate de Roman Polanski se numără “Balul vampirilor” (1967), “Un copil pentru Rosemary” (1968), “Cartierul chinezesc” (1974), “Căutare disperată” (1988), “Fecioara şi moartea” (1994) şi “Pianistul”, această peliculă aducându-i lui Polanski un Oscar pentru regie, în 2003, scrie Mediafax.

 

4 COMMENTS

  1. Isteti sunt si astia. La ei se mai accepta ca au libertatea de a face orice si totusi nu e bine. Sa va treziti cu asemenea indivizi sarutandu-se sau bajbaindu-se la spatele vostru, nu cred ca veti fi reci ca gheata. In parte cinematografiei,a modei se practica asemenea “facaturi” reale. Ala de la noi,romanul care viola fetele ce voiau sa ajunga modele,ce mai e cu el?

  2. Problema esențială in cazul Polanski nu e cea juridică, ci aceea legată de efectele produse de statutul sau de “violator de minore” asupra creației sale artistice; una peste alta, oricâtă pușcărie a făcut, ar face, sau va fi pasibil sa facă pentru abominatia comisa in tinerețe (sunt aproape sigura ca era drogat pana peste urechi când s-a aruncat asupra victimei, astea erau timpurile, sex, drugs and rockn’roll, și episodul cu Charles Manson dovedește din plin atmosfera de halucinație colectivă in care trăiau și el și familia lui) nimic nu egalează pedeapsa cu excluderea artistului Polanski de la participarea, in calitate de șef al juriului, la Festivalul de la Cannes, datorită presiunilor exercitate prin campania #metoo. Cazul Polanski nu e comparabil cu cel al lui Weinstein, a cărui scoatere din consiliul de administrație al studiourilor hollywoodiene pe care le condusese cu succes timp de câteva decenii, nu va afecta in nici un fel estetica filmelor produse la aceste studiouri; scoaterea lui Roman Polanski, regizor cu estetica proprie, din juriile artistice care evaluează cinematografia contemporană, pe motive care nu țin de estetica, reprezintă, însă, un act inchizitorial, o intruziune a juridicului in domeniul, presupus liber, al artelor. Nu e prima data când se întâmpla așa ceva, cazul Francois Villon, poetul interlop (la propriu) spânzurat pentru fapte banditești in ciuda pledoariei mecenatilor săi, fiind celebru in acest sens, dar faptul ca se întâmpla, iarăși, in plină “modernitate”, ca unui artist sa i se distrugă opera—asta urmează, scoaterea filmelor lui Polanski din filmografia contemporană, campania #metoo asta prevede- din pricina imoralității sale “civile” e un fapt îngrijorător. Desigur, “monștrii” nu pot fi lăsați sa-și facă de cap, oricat de talentați ar fi, iar Hollywood-ul nu poate tolera nici măcar un monstru sacru, precum Chaplin, care n-a violat pe nimeni dar, insurandu-se cu minora (o fata de 16 ani, totuși) pe care a sedus-o a lipsit statul american de dreptul de a-l pedepsi cu pușcăria. Rămâne sa vedem, însă, in ce măsura linșajul asupra operei de arta constituie soluția cea mai adecvată pentru oprirea actelor de violenta comise in mediul artistic.

  3. In noaptea de 9 August 1969 un grup de 5 persoane, discipoli ai lui C. Manson (despre care nu vorbim acum) patrund in vila din Bel Air proprietatea lui R. Polanski si a sotiei actrita Sharon Tate.
    Roman Polanski nu se afla in USA, plecat pentru filmari in Europa.
    Sharon Tate si grupul de prieteni aflati in vizita, sunt leteralmente macelariti: actrita insarcinata in 8 luni este despicata, o scena de calibrul unui hard horror .
    Manson si grupul de psihopati sunt arestati dupa citeva luni , timp in care reusisera sa comita 20 de omucideri, unele multiple. In 1972 proces si condamnare la moarte, in scurt timp comutata in inchisoare pe viata. Sotia si copilul pe drum erau cu siguranta , cred eu, rasplata si promisiunea de familie, dragoste si stabilitate dorite de fostul baietel Roman , supravietuitor din ghetto-ul din Varsovia ocupatiei naziste. Polanski si Sharon Tate formau un cuplu profesional si artistic promitator: ea , frumoasa, buna actrita avea o aura deosebita: de neuitat zimbetul frumos si luminos, ironia si simpatia, in filmele regizate de Polanski si interpretate chiar in cuplu.
    Cind dupa niste ani buni , a iesit vestea “nebuniilor” comise de Roman cu Lolite minore, mi-am amintit imaginile reluate de presa, in care Polanski intors degraba la Los Angeles insotit de 2 prieteni , lesina in fata intrarii in vila din Bel Air, scena tragediei consumate. A rostit in fata reporterilor inghesuiti o singura fraza: “nimic nu va mai fi ca inainte, am pierdut tot”.
    Ar fi avut un fiu de 50 ani si probabil ar fi imbatrinit cu sotia.
    Nimeni si nimic nu au putut despagubi moral si existential pierderea familiei. Nici macar justitia, aceasi care il persecuta de amar de 40 de ani.
    Putini , cred nu ar fi baut si fumat de orice fel sau n-ar fi cautat alinare chiar si in droguri si escapade periculoase.
    N-a fost acuzat niciodata de sechestru de minori, sau de rapire , tortura, sau agresivitate sexuala. Ca si acum si atunci Lolitele fascinate de mirajul filmului, se lansau cu dezinvoltura in povesti strict de sex cu barbati maturi si mai ales regizori.
    Prima asa zisa victima a infractiunii numita “relatii sexuale cu minore” (aceasta este acuza si nu cea de pedofilie) a afirmat in fata presei ca episodul e clasificat, a cerut incetarea urmaririi;
    inversunarea cu care din cind in cind un procuror american il vrea in inchisoare, creaza oarecare perplexitate: cei 85 de ani ai lui Polanski, cariera artistica, meritele profesionale, recunosterea prin premii a talentului sau, ar merita clementa dupa incercarile dramatice pe care viata le-a rezervat maestrului. “Pianistul” = a masterpiece. Adrian Brody = unforgetable.-

    • Charles Manson a murit bine mersi acum citeva zile. Avea 83 de ani din care aproape 50 a trait pe cheltuiala contribuabilui american, fara a mai vorbi de costul procesului din ’70 in citeva milioane de dolari. fara remuscari, fara scuze fata de familiile celor 20-30 de victime.

Leave a Reply