Oricate operatii estetice si-ar face si oricita vopsea ar pune pe parul sau incaruntit, oricate gratieri ar semna cu 6 luni inainte eliberarii dupa o detentie de 10 ani (cazul Hodorkovski), Vladimir Putin ramine acelasi kaghebist sovietic scolit la scoala maskirovka. Diversiunea e viata lui. Si a Rusiei, o tara parca blestemata sa nu fie iubita de nimeni.
In lumea cu sange rece, spiritul sarbatorilor nu vine cu gesturi de bunavointa autentica. Eliberarea lui Hodorkovski este un exemplu. Momentul ridica multe intrebari atat ca gest in sine, cat si ca implicatii. Tratament preferential pentru Ucraina, iertare pentru rivalul demult ingenuncheat? E cam mult pentru un presedinte, fie el si cu suflet slav. In functie de ce trebuie judecat evenimentul? De data asta cronologia spune totul:
- August 2013 – un angajat NSA primeste azil la Moscova, cu tot cu documentele sale care incrimineaza actiunile spionajului american.
- Septembrie 2013 – presa occidentala vuieste de stirile cu SUA care-si asculta cu sarg si cei mai apropiati aliati.
- Octombrie 2013 – insistenta SUA in a vedea regimul de la Damasc inlaturat se topeste intr-o pedeapsa dulceaga tip diplomatie de conferinte. Arsenalul chimic utilizat cu brio regimul Assad impotriva poporului pe care il conduce, si va fi distrus in etape lungi al caror sir il pierdem si nu ne mai intereseaza.
- Noiembrie 2013 – Ucraina in corzi, aproape isi denunta parcursul european, lumea e pe strazi. Respectabil, respectat si serios, senatorul John McCain (lumea era alta daca castiga Casa Alba) soseste la Kiev si incurajeaza demonstrantii. Lideri europeni spun cuvinte dure Ucrainei.
- Decembrie 2013 – joi, 19 decembrie mai precis, intr-o conferinta de presa presedintele Putin e ingaduitor si spune ca SUA intercepteaza pentru a preveni terorismul. In treacat, ca l-ar gratia pe Hodorkovski. Care n-a depus nicio cerere. Imbratranit cu 10 ani, cumva Hodorkovski e silit sa treaca strada si e suit in avion. Aterizeaza la Berlin (fiind un zbor privat, speculez ca locul aterizarii e unul din legendarele aeroporturi din vestul orasului), unde il intampina fostul ministru de externe RFG Hans Dietrich Genscher. (Nu mai auzisem acest nume de la Revolutie).
Ce ar fi de inteles de aici? Ca Moscova poate fabrica evenimente cu relative lejeritate, ca a sters cu buretele un subiect legat de drepturile omului si tratamentul opozitiei cu care occidentul o agasa, dar a ramas cu Ucraina. Care Ucraina va primi gaz rusesc la 268 dolari mia de metri cubi, in loc de 400 de dolari aceeasi cantitate, cat era pretul pana mai ieri.
P.S. Ultimul semestru arata ca la 24 de ani de la caderea comunismului, relatiile SUA-Rusia raman un izvor de mutari suprinzatoare. Pentru ultimele doua zile se poate spune “Grinch did not stole the Christmas, but he steal the show”.
Domnule Tudor cred ca citatia dumneavostra din post scriptum trebuie sa sufere un mic amendanment la timpurile verbelor:
The Grinch did not steal Christmas, but he stole the show.
D-nule Tudor , poate ma lamuriti: Ce legatura ar fi intre Cinteza de la BNR si Basescu avand in vedere functiile ocupate inainte de ’89 ?
nu stiu ce a fost cinteza
Cinteza a lucrat numai in BNR de la repartitie, in 1978 adica. De la inspector de credite, a ajuns pana la sefia Directiei de Contabilitate si apoi a celei de Supraveghere. Carevasazica, nicio legatura cu Basescu.
In paralel, nici macat comisia politica din Parlament nu poate gasi ceva in neregula cu afacerea dintre doua entitati private, facuta la vedere, printr-un credit bancar. Dar nu-i nimic, paranoia e mareee, paranoia e-n floareee….
Intrebati-l pe gen. Abraham. A spus-o public.
Despre demonii puterii se poate discuta sau observa, concluzionand ca toti cei care doresc controlul, puterea cu orice pret vor pierde controlul asupra orice si in esenta sunt niste personaje intemnitate, nu au acea libertate a celui care isi cauta esenta si nu costumele pentru a juca in diferite piese.
Despre Rusia si America tinand cont de trecutul lor, viitorul suna infricosator.
E totusi trist cum unii oameni nu isi dau seama ca greselile lor vor fi platite de urmasi, si isi permit sa faca enormitate dupa enormitate, intunecand orizontul generatiilor tinere.
In ciuda sustinerii regimului de la Damasc de catre rusi, nu rusii l-au salvat pe bashir. Ci paradoxal…muslim brothers si alti frati de jihad. Se prefera un dictator care isi tine oamenii cuminti cu tancurile la usa (cazul Egipt e evident) decat baietii musulmani care fac haos in tara si eventual si peste granita la vecini. Bashir sta cuminte si umil in afara. Putin nu l-ar fi putut opri nici pe Obama, nici congresul si nici armata americana. Si nici n-ar fi riscat un santaj la UE cu gaze pentru ca are nevoie de bani si n-are interes sa-i sperie pe europeni. Rusii vor relatii bune cu Europa, acole se plimba si cheltuie si se simt bine.
Interesant domnule Tudor…
Kaghebistul sovietic și diversionistul de Putin, așa cum plastic îl descrieți mai sus, a fost desemnat de FORBES ca fiind cel mai puternic om al anului 2013. http://www.forbes.com/powerful-people/list/
Pare că politica internațională, politică fiind și ea, tot curvă e – adică ”pe bani”.
Eu nu pe polcovnicul Putin l-aș înfiera pentru ceea ce face și zice pentru că, măcar (naibii), ăsta ce zice și face.
Ce putem vorbi de locul 2 din lista sus-amintită de la Forbes? De nenea Obama? Pentru că, nu-i așa, relațiile dintre Russia și Statele Unite nu pot fi rezultatul exclusiv al acțiunilor unei singure părți.
Ce eveniment putea Rusia fabrica despre Snowden dacă NSA nu s-ar fi dedat la niște ascultări hiper-securiste? Nu e vorba doar de aliați ci și de cetățenii proprii…
Ce rahat putea face Rusia în privința Siriei dacă Licuriciul nu înarma niște dubioși fanatici care erau pe punctul de a înființa un stat jihădesc și alcaidesc în regiune?
Ce scandal ar mai fi ieșit în ceea ce privește Ukraina fără politica agresivă de includere în spațiul euro-atlantic a acestei țări rusești? Pentru că Rusia s-a născut, totuși, la Kiev…
Cred că putem să-i reproșăm lui Putin un singur lucru – că e contemporan cu cei mai idioți și incompetenți lideri ai Lumii Libere.
Dacă lucrurile ar sta altfel ”evenimentele fabricate” de Rusia nu ar fi altceva decât niște fâsâieli jalnice.
Vedeți dumneavoastră, și listele astea făcute de diverși șmecheri au la bază comparația. Obama e sub Putin, Merkel e sub Papa iar (culmea!) Cameron e sub Abdullah al Saud… Ținând cont de faptul că Forbes e din America, cred că realitatea e și mai dramatică.
puterea nu inseamna obligatoriu inteligenta dau democratie. aceste doua calitati nu s-au aplicat niciodata in istorie acelui spatiu numit azi rusia, ieri urss. multa sanatate si un an bun va doresc!
Oh!… Nicidecum.
Cumva, totuși, nu îl suspectez pe Putin că ar fi lipsit de inteligență.
Despre democrație ce să vorbim?
Începem cu România, țară membră NATO și UE?!
Vedem Franța și Olanda unde referendumuri democratice au fost trecute pe ”hold”? Lapsuri de democrație și exemple de încălcarea drepturilor omului găsim până și în USA (vezi P.A.T.R.I.O.T. Act, etc.)
Apoi – spațiul, săracul, n-are nicio vină, fie el și ex-sovietic. Ce-ar fi dacă despre noi s-ar spune că suntem spațiu ex-ceaușist?
Cum ar fi să vorbim de Germania ca despre un spațiu ex-nazist (mult mai nasol, zic eu)?
Pe rusul mediu ”Ivan” de astăzi nu îl pot bănui de sentimente sovietice sau mai știu eu ce… Iar leadership-ul lor a dat dovadă de mult mai multă dorință de capitalism, piață liberă, stat de drept, democrație, și alte alea decât propria noastră țară.
Ce am vrea noi acuma? Să se apuce rușii să impună engleza ca limbă oficială?
Discuția poate fi lungă, cu condiția ca fiecare să se dezbrace de prejudecăți și de condiționări patriotarde sau ideologice. Vorbesc în primul rând de mine.
Altfel, mulțumesc de urări.
Un an nou fericit și plin de împliniri! Și sănătate!
Domnule, curajos punctul de vedere exprimat. Exact asta aş fi vrut şi eu să zic, poate mai puţin complet. Subscriu în totalitate! Imbecilitatea liderilor vestici (e un anacronism să-i mai numim “ai lumii libere”) sare-n ochi, se vede de pe Marte.
Pe de altă parte e normal ca Putin să fie hulit (deşi blestemăţiile le face Obama), că doar nimeni nu vrea ce face el, o Rusie puternică. Nu l-a întrebat nimeni pe rus, ce este şi ce vrea el.
Şi aderarea Basarabiei va fi tot o victorie pentru Putin, se va separa Transnistria. Dacă măcar ar avea cine să dirijeze lucrurile, astfel încât judeţele “de peste mări” ale Ucrainei să revină Basarabiei, tot ar mai fi ceva, dar… n-aş prea crede!
Sănătate!
Mulțumesc pentru apreciere…
Nu cred că de curaj e nevoie pentru a exprima un punct de vedere ca și cel de mai sus ci de o minte limpede (pe care sper că o mai am).
La mulți ani cu sănătate!
O miscare de imagine, pentru un om care a fost, asa cum spuneai si tu, de mult invins!