Nicu (prenume real Nicolae – n.r.) Covaci, fondatorul formaţiei Phoenix, s-a născut la 19 aprilie 1947, în Timişoara. Compozitor, chitarist, pictor şi grafician, a studiat din copilărie pianul, acordeonul, dar şi limbile străine. Apoi a învăţat să cânte la muzicuţă şi a luat lecţii de chitară. A studiat la Liceul de arte plastice şi la Institutul de Arte Plastice din Timişoara.
La începutul anilor ’60, împreună cu un coleg de şcoală, Kamocsa Camo Bela, a creat o formaţie de chitarişti care se numea Sfinţii, iar în 1964, numele formaţiei s-a schimbat în Phoenix. În perioada 1964-1966 au cântat în săli studenţeşti şi în cluburi din Timişoara, piese din repertoriul unor formaţii celebre la acea vreme – The Beatles, The Rolling Stones, The Monkees sau The Animals. Trupa lui Covaci a început să fie invitată la Bucureşti, în emisiuni de televiziune, devenind cunoscută în toată ţara.
Au urmat turnee în ţară care au mărit popularitatea trupei. După emigrarea lui Moni Bordeianu, în toamna anului 1970, Nicu Covaci a luat în formaţie alţi membri, iar în repertoriul trupei au apărut piese ca “Dorinţa”, “Aminteşte-ţi”, “Niciodată”, “Ochi de ţigan”. Phoenix a participat la a doua ediţie a Festivalului Club A, în 1971, unde a obţinut mai multe premii individuale de interpretare. În acelaşi an, au intrat în trupă Mircea Baniciu (ca solist), Josef ”Ioji” Kappl şi Costin Petrescu. Tot în 1971 a apărut albumul “Cei ce ne-au dat nume”, conform blogului www.nicucovaci.wordpress.com. Acesta era primul LP scos de o formaţie rock în limba română.
Formaţia Phoenix a fost trimisă să reprezinte România la Festivalul “Lira de aur”, în mai 1973, la Bratislava (Cehoslovacia) şi apoi la “Festivalul Discului”, în octombrie 1973, la Sopot (Polonia). La 19 noiembrie 1973, a avut loc la Sala Palatului concertul Sfinx + Phoenix. Atunci, Phoenix a prezentat, în premieră pentru bucureşteni, piesele “Mica Ţiganiadă”, “Andrii Popa”, “Strunga” şi piesa care a dat titlul noului disc – “Mugur de fluier”.
Iarna, membrii trupei Phoenix se retrăgeau la o cabană din Munţii Semenicului, unde concepeau noile piese şi spectacole. Într-o astfel de iarnă a venit la cabana din Semenic un nou membru al trupei – bateristul Ovidiu Lipan ”Ţăndărică”. În acea iarnă a fost conceput spectacolul “Zoosophia”, titlu ce avea să se schimbe în “Cantafabule”. Acesta a fost prezentat în premieră la sala Olimpia din Timişoara, în februarie 1975, iar după scurt timp la Bucureşti, la “Clubul Z” (Casa de cultură “Mihai Eminescu”) şi la Casa de cultură a studenţilor “Grigore Preoteasa”. Discul a apărut ortografiat greşit, “Cantofabule”, fiind vândut în peste 500.000 de exemplare, nota site-ul https://www.ziarultimisoara.ro/.
“Formaţia Phoenix a fost interzisă în 1974. (…) Mi-am dat seama că nu mai merge şi m-am hotărât să plec. (…) De cum am ajuns în Amsterdam, am început să umblu pe la studiouri ca să mă interesez cum să continui cu trupa afară. (…). Singura soluţie era să-i scot ilegal din ţară. Disperarea m-a împins să fac gestul ăsta. (…) I-am băgat în boxele Marshall şi am pornit spre graniţă. Noaptea (…), am ajuns la Orşova. Grănicerii (…) mi-au spus să descarc maşina şi să trec la percheziţie corporală. Le-am spus că în maşină se află instalaţia mea (…). Unul se urcase pe boxa în care era Ţăndărică şi îşi bălăngănea picioarele la un centimetru de obrazul lui. Până la urmă mi-au dat drumul şi am început să trec barajul spre sârbi. (…) Când am terminat, mă pun şi sârbii să deschid maşina. Când au văzut atâta amar de scule, au trântit uşa maşinii şi mi-au spus ‘Idi’. Am luat-o în sus pe munte. (…) Băieţii au ieşit la lumină odată cu ziua şi când m-au întrebat unde suntem, m-am uitat în jur la brazi şi la norii aurii de la picioarele noastre şi le-am spus ‘În rai’ “, scrie artistul pe blogul personal.
