Renumitul virolog german Christian Drosten de la clinica Charite din Berlin spune că, din cauza relaxărilor restricțiilor, s-ar putea ca rata infectărilor cu noul coronavirus să crească până la un nivel “insuportabil”, scrie dw.de
Criza determinată de coronavirus va duce la o schimbare de epocă. O spun și politicienii, o spun și experții. Unul dintre aceștia este renumitul virolog german Christian Drosten de la clinica Charite din Berlin. Doctorul Drosten a jucat un rol central încă de la începutul pandemiei și a recomandat din timp restricții severe.
Mai nou, virologul primește chiar emailuri cu amenințări cu moartea de la cetățeni care îl acuză că ar fi “groparul economiei germane”. Într-un interviu cu cotidianul britanic The Guardian, Christian Drosten spune că ia în serios amenințările și le trimite mai departe poliției, dar că îl impresionează și mai mult mesajele primite de la familii îngrijorate, care se tem de ziua de mâine.
Doctorul Drosten consideră că măsurile severe au fost necesare pentru a reduce rata de reproducere a noului coronavirus sub 1, ceea ce s-a și reușit în Germania. Orice relaxare pripită poate duce însă din nou la o creștere a acestei cifre.
Dar ce este, de fapt, rata de reproducere R și cum se poate limita?
Germania a înregistrat 6.866 de decese şi 165.000 de persoane infectate până luni, 4 mai, ziua în care restricţiile de circulaţie au intrat în prima fază de relaxare. Christian Drosten, consultatul guvernului german în probleme de COVID-19, crede că landurile vor exagera cu „relaxarea” şi va exista un al doilea val de infecţii.
Christian Drosten, cel mai important expert în COVID-19 din Germania, susţine că în ţară s-a instalat „paradoxul de prevenire”: deoarece unităţile de terapie intensivă sunt pe jumătatea goale, oamenii pretind că s-a reacţionat excesiv, existând o mare presiune politică şi economică pentru a reveni la normal. Germania a înregistrat 6.866 de decese şi 165.000 de persoane infectate până luni, 4 mai, ziua în care restricţiile de circulaţie au intrat în prima fază de relaxare.
Christian Drosten, care conduce Institutul de Virologie de la Spitalul Charité din Berlin, a fost unul dintre cei care au identificat virusul Sars în 2003. În calitate de şef al laboratorului specializat pe coronavirusuri al Institutului German de Sănătate Publică, el a devenit consultatul guvernului German în legătură cu problemele provoacate de actuala pandemie.
Într-un interviu pentru The Guardian, Drosten recunoaşte că se teme de un al doilea val mortal al virusului. El explică de ce Angela Merkel are un avantaj faţă de alţi lideri mondiali – şi de ce „paradoxul prevenţiei” îl ţine treaz noaptea.
„În acest moment, vedem unităţile de terapie intensivă pe jumătate goale”
Redăm mai jos în întregime interviul:
The Guardian: Germania va începe să ridice restricţiile de circulaţie treptat, de luni. Ce se întâmplă în continuare?
Christian Drosten: În acest moment, vedem unităţile de terapie intensivă pe jumătate goale în Germania. Acest lucru se datorează faptului că am început testarea precoce şi la scară largă şi am oprit epidemia – adică am adus factorul de reproducere la sub 1. Acum, s-a instalat ceea ce eu numesc „paradoxul de prevenire”. Oamenii pretind că am reacţionat excesiv, există o presiune politică şi economică pentru a reveni la normal. Planul federal este de a ridica uşor restricţiile, dar pentru că landurile germane îşi stabilesc propriile reguli, mă tem că vom vedea multă creativitate în interpretarea acestui plan. Îmi fac griji că numărul de reproducere va începe să crească din nou şi vom avea un al doilea val.
Dacă restricţiile s-ar menţine mai mult timp în loc, ar putea fi eradicată boala?
Există un grup de cercetători din Germania care sugerează că, prin prelungirea restricţiilor pentru încă câteva săptămâni, am putea cu adevărat să suprimăm circulaţia virusului într-un grad considerabil – coborând factorul de reproducere la sub 0,2. Înclin să îi susţin, dar sunt încă hotărât în această privinţă.Factorul de reproducere este doar o medie. Nu ne spune despre zonele cu o prevalenţă ridicată, cum ar fi azilorile de bătrâni, unde va dura mai mult până la eradicarea bolii şi de unde am putea observa o reapariţie rapidă chiar dacă restricţiile ar fi extinse.
Dacă ar exista o astfel de revenire, ar putea fi ţinută sub control?
Da, dar nu se poate întâmpla doar pe baza identificării contactelor umane. Avem acum dovezi că aproape jumătate din infectări se întâmplă înainte ca persoana care transmite infecţia dezvoltă simptome – iar oamenii sunt contagioşi cu două zile înainte de manifestarea simptomelor. Asta înseamnă că persoanele care urmăresc contacţii celor infectaţi sunt într-o cursă contra-cronometru. Aceştia au nevoie de ajutor pentru a-i identifica pe toţi cei potenţial expuşi cât mai repede – şi asta va necesita urmărirea electronică a contacţilor. „Transmisia ar putea încetini în timpul verii, dar acesta va fi un efect de mici dimensiuni”
Cât de aproape suntem de atingerea imunităţii de turmă?
Pentru a obţine imunitatea de turmă, avem nevoie de 60-70% din populaţie să prezinte anticorpi împotriva virusului. Rezultatele testelor de anticorpi sugerează că în Europa şi SUA, în general, cifrele sunt scăzute, dar testele nu sunt de încredere – toate au probleme cu rezultatele fals pozitive. În plus, imunitatea de turmă nu este toată povestea. Aceasta presupune o amestecare completă a populaţiei, dar există motive pentru care întreaga populaţie nu poate fi infectată la un moment dat – şi au legătură cu reţelele sociale pe care oamenii le formează. Reţelele sociale se schimbă şi oameni noi sunt expuşi la virus. Astfel de efecte pot conduce la valuri de infecţie. Un alt factor care ar putea afecta imunitatea de turmă este dacă alte coronavirusuri – cele care provoacă răceala comună, de exemplu, oferă protecţie. Nu ştim, dar este posibil.
Ar trebui toate ţările să testeze pe toată lumea?
Nu sunt sigur. Chiar şi în Germania, cu capacitatea noastră de testare uriaşă, iar cea mai mare parte a acesteia se adresează persoanelor care raportează simptome, nu am avut o rată de pozitivitate peste 8%. Aşadar, cred că testele ţintite ar putea fi cele mai bune, pentru persoanele cu adevărat vulnerabile – personalul din spitale şi din casele de îngrijire a bătrânilor, de exemplu. Acest lucru nu se întâmplă în totalitate nici măcar în Germania, deşi ne îndreptăm spre aceasta. Cealaltă ţintă ar trebui să fie pacienţii din prima săptămână de simptome, în special pacienţii vârstnici, care tind să vină la spital prea târziu în acest moment – când buzele lor sunt deja albastre şi au nevoie de intubaţie. Şi avem nevoie de un fel de sistem de supraveghere santinelă, pentru a testa eşantioane reprezentative ale populaţiei în mod regulat şi pentru a urmări dezvoltarea factorului de reproducere.
Ce se ştie despre sezonalitatea virusului?
Nu foarte multe. Grupul de cercetători de la Harvard condus de Marc Lipsitch a sugerat că transmisia ar putea încetini în timpul verii, dar că acesta va fi un efect de mici dimensiuni. Nu am date mai exacte.
„Nu cred că pandemia a început în piaţa din Wuhan”
Putem spune cu siguranţă că pandemia a început în China?
Aşa cred. Pe de altă parte, nu cred că a început în piaţa alimentară din Wuhan. Este mai probabil să fi început acolo unde animalul – gazda intermediară – a fost crescut.
Ce ştim despre acea gazdă intermediară – este pangolinul? Nu văd niciun motiv să presupun că virusul a trecut prin pangolini în drumul către oameni. Există o informaţie interesantă din lucrările despre virusul SARS. Virusul respectiv a fost găsit la pisicile civet, dar şi la câinii „racoon” (raton) – lucru pe care mass-media l-au trecut cu vederea. Câinii „Raccoon” sunt o industrie masivă din China, unde sunt crescuţi în ferme sau prinşi în sălbăticie pentru blana lor. Dacă cineva mi-ar da câteva sute de mii de dolari şi acces gratuit în China pentru a găsi sursa virusului, m-aş uita în locuri în care sunt crescuţi „câini raton”.
Va fi util să identificăm pacientul zero – primul om care a fost infectat cu acest virus?
Nu. Pacientul zero este aproape sigur că a primit un virus care este foarte asemănător cu unii dintre primii viruşi secvenţiaţi, deci nu ne va ajuta să rezolvăm problema actuală. Nu cred că putem susţine că ne-ar ajuta să prevenim viitoarele pandemii de coronavirus, deoarece umanitatea va fi imună la următorul coronavirus legat de Sars, fiind expus la acesta. Alte coronavirusuri ar putea reprezenta o ameninţare – un candidat primar este virusul sindromului respirator din Orientul Mijlociu (Mers) – dar pentru a înţelege această ameninţare trebuie să studiem cum evoluează virusurile Mers la cămile din Orientul Mijlociu.
Activităţile umane sunt responsabile pentru răspândirea coronavirusurilor de la animale la oameni?
Coronavirusurile sunt predispuse să schimbe gazdele atunci când există oportunităţi şi creăm astfel de oportunităţi prin utilizarea ne-naturală a animalelor. Animalele domestice expuse vieţii sălbatice sunt păstrate în grupuri mari care pot amplifica virusul, iar oamenii au un contact intens cu acestea – de exemplu prin consumul de carne – deci reprezintă cu siguranţă o posibilă traiectorie de apariţie a coronavirusurilor. Cămilele sunt considerate animale domestice în Orientul Mijlociu şi sunt gazda virusului Mers, precum şi a coronavirusului uman 229E – care este o cauză a răcelii obişnuite – în timp ce vitele au fost gazdele originale pentru coronavirus OC43.
S-a crezut că gripa a reprezentat întotdeauna cel mai mare risc de pandemie. Este în continuare cazul?
Desigur, dar nu putem exclude o altă pandemie de coronavirus. După primul focar de Ebola, în 1976, oamenii au crezut că nu va mai reveni niciodată, dar au fost necesari mai puţin de 20 de ani pentru a se întâmpla acest lucru.
Toate lucrările ştiinţifice care sunt realizate pe tema coronavirusului sunt de bună calitate?
Nu! La începutul lunii februarie, au existat numeroase lucrări interesante (lucrări ştiinţifice care încă nu au fost revizuite de alţi cercetători). Acum poţi citi 50 de lucrări înainte de a găsi ceva care este de fapt bine documentat şi interesant. Sunt pierdute o mulţime de resurse de cercetare. Angela Merkel a fost lăudată pentru modul cum a gestionat această criză. Ce o face un bun lider? Este extrem de bine informată. O ajută că este om de ştiinţă şi ştie să lucreze cu cifrele. Dar cred că se rezumă în principal la caracterul ei – raţionalitatea ei şi capacitatea ei de a linişti oamenii. Poate una dintre caracteristicile distinctive ale unui lider bun este că nu utilizează situaţia actuală ca o oportunitate politică. Ei ştiu cât de contraproductiv ar fi.
Cum crezi că gestionează Marea Britanie situaţia?
Este clar că testarea a fost implementată cam târziu în Marea Britanie. Sistemul de Sănătate Publică a fost în măsură să diagnosticheze boala foarte devreme – am lucrat cu ei pentru a face testul de diagnosticare -, dar aplicarea în Germania a fost determinată parţial de capacitatea pieţei de testare, astfel că testarea s-a făcut rapid, ceea ce nu a fost cazul în Regatul Unit. Acum, însă, am impresia că Marea Britanie are un impuls în această privinţă şi că coordonează eforturile de testare mai bune decât Germania.
Ce te ţine treaz noaptea?
În Germania, oamenii văd că spitalele nu sunt copleşite şi nu înţeleg de ce magazinele lor trebuie să fie închise. Ei privesc doar ce se întâmplă aici, nu şi situaţia din New York sau Spania, să zicem. Acesta este paradoxul prevenirii şi pentru mulţi germani eu sunt tipul rău care paralizează economia. Primesc ameninţări cu moartea, pe care le transmit poliţiei. Pentru mine sunt mai îngrijorătoare celelalte e-mailuri, cele de la oameni care spun că au trei copii şi sunt îngrijoraţi cu privire la viitor. Nu este vina mea, dar aceste mesaje mă ţin treaz noaptea.
