Home Articole Maestrul Gheorghe Muşat : “Fara protejarea secretului profesional dintre client si avocat...

Maestrul Gheorghe Muşat : “Fara protejarea secretului profesional dintre client si avocat nu avem democratie”

3397
3
SHARE

Un interviu plin de afirmatii interesante pentru societatea in care traim. Gheorghe Muşat este un avocat de mare valoare, un om special, cu o experienta profesionala si de viata cu totul remarcabila.


Gheorghe Muşat a fondat în urmă cu un sfert de secol casa de avocatură care îi poartă numele şi care de-a lungul anilor s-a menţinut în topul firmelor de profil. Evaluând parcursul profesional, Gheorghe Muşat consideră că nu ar face mari schimbări.

A fost unul dintre puţinii specialişti care au pariat pe avocatura de business la începutul anilor 1990, a mizat pe tineri şi spune că ar schimba doar câteva personaje cu care nu şi-ar mai dori să aibă de-a face. Cum a ales profesia, apoi calea antreprenoriatului, care au fost principalele momente din istoria firmei şi care sunt perspectivele dezvoltării domeniului în continuare, a povestit pentru Business Magazin.

Gheorghe Muşat nu se consideră un om de afaceri sau antreprenor: „Am fost şi rămân un avocat de afaceri, iar firma Muşat & Asociaţii – deşi o organizaţie de tip corporatist – este o societate de avocaţi şi nimic altceva”, se autodescrie el în interviul acordat revistei Business Magazin. Înfiinţată în urmă cu mai bine de 25 de ani, concomitent cu începuturile avocaturii de business din România, firma Muşat & Asociaţii se află în top trei pe segmentul avocaturii de business, piaţă estimată la o valoare anuală de circa 180 de milioane de euro. Într-un sfert de secol, firma lui Gheorghe Muşat a generat, prin oamenii care i-a dat, o treime din cele mai puternice firme de avocatură din România.

Firma a evoluat de la patru avocaţi la 100 în prezent, evoluţie direct proporţională cu a firmelor din portofoliu – peste 3.500 de clienţi, majoritatea companii comerciale, atât locale, cât şi străine. Gheorghe Muşat se autocaracterizează prin prisma a trei coordonate: „Ca avocat, lucrez cu pasiune, cu entuziam, consider lipsa de entuziasm un sentiment apăsător, la fel şi absenţa bucuriei pentru ceea ce faci”. În viaţa privată, balansează neîncetat între raţiune şi afecţiune, acţiune şi contemplaţie şi este într-o permanentă căutare a armoniei. „Armonie în familie, în relaţia cu prietenii, în relaţia cu cei din jurul meu şi cu lumea înconjurătoare în general.” Cât priveşte politica, este un om de centru: oscilează între liberalism şi social-democraţie: „un liberalism conservator şi o social-democraţie în centrul căreia se află binele comun şi valorile umane”.

Pentru Gheorghe Muşat, alegerea profesiei a fost uşoară, un fel de dragoste la prima vedere; îşi aminteşte că era în anul II de liceu, în Olteniţa, când a văzut filmul „Procesul de la Nürnberg”. Atât de mult l-a fascinat personajul jucat de Maximilian Schell, un avocat care în film îl apăra pe fostul ministru nazist al justiţiei (interpretat de actorul Burt Lancaster), încât a văzut filmul de vreo 10 ori în decurs de câteva zile. „M-au impresionat pasiunea şi devotamentul avocatului în a-şi apăra clientul, probabil că şi povestea în sine. Acel film a fost pentru mine ca o iluminare”, rememorează Gheorghe Muşat momentul în care i s-a hotărât cariera. Disputa dintre avocat şi procuror, ritualul procesului de judecată l-au impresionat realmente „şi am spus: «Asta vreau să fiu: avocat»”.

Din clipa aceea, nu şi-a dorit nimic altceva decât să fie avocat. Gheorghe Muşat mărturiseşte că, în acea etapă a vieţii, de adolescent crescut la ţară, provenit dintr-o familie de ţărani plugari, nu ştia ce înseamnă profesia de avocat şi nici că exista o astfel de profesie. „Mai toţi colegii mei de liceu voiau să devină ingineri (era vremea marii industrializări ceauşiste), unii voiau să fie metalurgi, alţii chimişti, petrolişti, constructori etc. Toţi erau îndrăgostiţi de perspectiva inginerească, iar eu, întrebat fiind de profesori, nu aveam altă alegere decât cea de inginer agronom…” Venea de la sat, făcuse în copilărie toate muncile câmpului, astfel că „alegerea” sa era credibilă. „Eram deci agronomul liceului. Asta până într-o după-amiază de primăvară, când la unicul cinematograf din Olteniţa au adus filmul „Procesul de la Nürnberg“, pe care l-am văzut şi revăzut cu bucuria celui care şi-a găsit rostul.” Această bucurie nu a fost însă împărtăşită şi de părinţii lui, ale căror posibilităţi materiale, ca ţărani agricultori, erau cu mult sub cele necesare pentru a-l întreţine la Facultatea de Drept, iar efortul de a-l susţine în liceu era deja mult peste puterile lor. „Dar asta este altă poveste”, conchide avocatul, fără să ofere detalii despre cum a reuşit să-şi convingă părinţii de alegerea sa.

Ideea construirii unei firme de avocaţi s-a născut pentru Gheorghe Muşat încă din ianuarie 1990. Aceasta se întemeia, pe de o parte, pe existenţa de atunci a unui anumit model pe piaţa occidentală, iar pe de altă parte, din convingerea lui că într-o economie liberă, după Revoluţia din decembrie ’89, rolul avocatului urma să cunoască schimbări substanţiale, după modelul experienţei vestice. Cei care au pariat la începutul anilor 1990 pe avocatura de afaceri au fost însă foarte puţini; pot fi număraţi pe degete, spune avocatul. „În 1990, mai toţi avocaţii practicau drept penal, dreptul familiei şi puţin drept civil. Puţin sau deloc dreptul afacerilor. Să nu uităm că prin anii ’90–’93 erau oameni care încă credeau că în România nu se va instala capitalismul, sau, în orice caz, nu acela de tip european. Să ne amintim de partidul unic al lui Iliescu, de mineriade sau de sloganul «Nu ne vindem ţara»”.

Avocatul spune că încă de atunci, nu a avut nicio îndoială că România va cunoaşte schimbări radicale, că avocatura de afaceri din perioada interbelică va reînvia şi că, mai devreme sau mai târziu, vor apărea şi în România case de avocaţi după modelul celor din vest. „Nu eram mulţi avocaţi care împărtăşeam acest optimism. Cu trecerea timpului însă, au început să apară din ce în ce mai mulţi care au pornit pe acest drum. Din acest punct de vedere, aş spune că Muşat & Asociaţii a fost un fel de crucişător al avocaturii de business din România.”

Gheorghe Muşat povesteşte cum avocatura de afaceri din România a fost astfel pusă pe harta lumii de o mână de avocaţi din generaţia anilor ’80. „Au crezut în libertate şi economia de piaţă şi au construit în jurul lor echipe de avocaţi profesionişti, capabile să rivalizeze cu marile firme din Europa. Ei au fost pionierii şi pilonii pe care s-a dezvoltat piaţa avocaturii de astăzi.”

http://www.businessmagazin.ro/cover-story/parintele-avocaturii-de-business-16024594


  1. Cand si de ce ati ales profesia de avocat?

Nu a fost o alegere grea. A fost un fel de dragoste la prima vedere. Eram in anul II de liceu, in Oltenita, cand am vazut filmul „Procesul de la Nurenberg”. Atat de mult m-a fascinat personajul jucat de Maximilian Shell, un avocat care in film il apara pe fostul ministru nazist al justitiei (interpretat de marele actor Burt Lancaster), incat am vazut filmul de vreo 10 ori in decurs de cateva zile. M-a impresionat pasiunea si devotamentul avocatului in a-si apara clientul, probabil ca si povestea in sine … in fine, acel film a fost pentru mine ca o iluminare. Disputa dintre avocat si procuror, ritualul procesului de judecata, m-a impresionat realmente si am spus “Asta vreau sa fiu: avocat”. Din clipa aceea, nimic altceva nu mi-am dorit, decat sa studiez dreptul si sa fiu avocat.

Trebuie sa spun ca la varsta aceea, de adolescent crescut la tara, provenit dintr-o familie de tarani plugari, nu stiam ce inseamna profesia de avocat si nu stiam nici ca exista o astfel de profesie. Mai toti colegii mei de liceu vroiau sa devina ingineri (era vremea marii industrializari ceausiste), unii vroiau sa fie ingineri metalurgi, altii ingineri chimisti, ingineri petrolisti, ingineri constructori etc. Toti erau indragostiti de perspectiva inginereasca, iar eu, intrebat fiind de profesori, nu aveam alta alegere decat cea de inginer agronom… Veneam de la sat, facusem in copilarie toate muncile campului, astfel ca „alegerea” mea era credibila. Eram deci agronomul liceului. Asta pana intr-o dupa-amiaza de primavara, cand la unicul cinematograf din Oltenita au adus filmul „Procesul de la Nurenberg”. Film pe care, cum spuneam, l-am vazut si revazut de nenumarate ori cu bucuria celui care si-a gasit rostul…

Bucuria mea nu a putut fi insa impartasita si de parintii mei ale caror posibilitati materiale, ca tarani agricultori, erau cu mult sub cele necesare pentru a ma intretine la Facultatea de Drept. Efortul de a ma intretine in liceu era deja mult peste puterile lor. Dar asta este alta poveste.

 

  1. Ati infiintat firma de avocatura intr-o perioada in care Romania incepea sa descopere democratia si statul de drept – cum ati descrie piata de avocatura de atunci si de ce ati luat decizia infiintarii firmei?

Pentru mine, ideea construirii unei firme de avocati s-a nascut inca din ianuarie 1990. Ea se intemeia, pe de o parte, pe existenta unui atare model pe piata occidentala, iar pe de alta parte, pe convingerea ca intr-o economie libera, dupa revolutia din Decembrie ’89, rolul avocatului urma sa cunoasca schimbari substantiale, dupa modelul experientei vestice.

Cei care au „pariat” la inceputul anilor 1990, pe avocatura de afaceri au fost insa foarte putini; pot fi numarati pe degete. In 1990, mai toti avocatii practicam drept penal, dreptul familiei si ceva drept civil. Putin sau deloc dreptul afacerilor. Sa nu uitam ca prin anii ’90 – ’93, erau oameni care inca credeau ca in Romania nu se va instala capitalismul, sau, in orice caz, nu acela de tip european. Sa ne amintim de partidul unic al lui Iliescu, de mineriade sau de sloganul „nu ne vindem tara”.

Personal, nu am avut nicio indoiala ca in Romania avocatura va cunoaste schimbari radicale, ca avocatura de afaceri din perioada interbelica va reinvia si ca, mai devreme sau mai tarziu, vor apare si in Romania case de avocati dupa modelul celor din vest. Cum spuneam la inceput, nu eram multi avocati care impartaseam acest optimism. Cu trecerea timpului, insa, au inceput sa apara din ce in ce mai multi avocati care au pornit pe acest drum. Din acest punct de vedere, as spune ca Musat & Asociatii a fost un fel de crucisator al avocaturii de business din Romania.

  1. Care au fost pilonii pe care s-a dezvoltat piata de astazi? Va imaginati atunci cum va arata piata avocaturii peste ani (si in particular piata avocaturii de business)? Care au fost asteptarile dvs. de atunci – cum au fost intampinate acestea?

Avocatura de afaceri din Romania a fost pusa pe harta lumii de o mana de avocati din generatia anilor ’80, care au crezut in libertate si economia de piata si care au construit in jurul lor echipe de avocati profesionisti, capabile sa rivalizeze cu marile firme din Europa. Ei au fost pionierii si pilonii pe care s-a dezvoltat piata avocaturii de astazi. Cum v-a arata aceasta piata peste ani? Neindoielnic mai puternica, mai competitiva si sper mai ancorata la valorile etice ale profesiei.

 

  1. Care a fost primul dvs. client si care au fost serviciile oferite acestuia? Cum a evoluat numarul de clienti de-a lungul timpului si complexitatea dosarelor?

Primul client a fost banca franceza Société Générale, in februarie 1990, urmata la scurt timp de Renault, Cement Francais, Bouygues, American International Group (A.I.G.), AT&T, Shell. In decursul urmatorilor 3-4 ani firma ajunsese la un portofoliu de clienti format din peste 100 de companii multinationale.

In prezent, Musat & Asociatii are un portofoliu de peste 3500 de clienti, majoritatea companii comerciale, atat locale, cat si straine, iar numarul clientilor este in crestere de la an la an.

  1. Care au fost cele mai importante dosare solutionate de care va aduceti aminte (prin prisma valorii si complexitatii acestora) si care au fost cele mai importante tranzactii intermediate de-a lungul timpului?

Neindoielnic, primele proiecte importante de care-mi amintesc sunt cele din prima perioada, precum proiectul investitional Shell (primul contract de explorare petroliera incheiat de Romania cu un investitor strain), proiectul investitional Cement Francais/Romcim (prima societate mixta postdecembrista), Dosarul Société Générale vs. BNR (primul mare dosar fiscal postdecembrist), proiectul imobiliar Bouygues (hotel Sofitel si cartierul francez – primul proiect imobiliar din Romania) etc.

Pentru a va raspunde in mod adecvat la aceasta intrebare ar trebui insa un spatiu mai amplu. Sintetizand as spune ca au fost putine proiecte sau tranzactii majore la care Musat & Asociatii sa nu fi participat ca avocati ai uneia din parti. La capitolul tranzactii as aminti, cu titlu exemplificativ, achizitia grupului Europfarm de catre Glaxo Smithkline Beechan (prima mare achizitie privata din Romania), achizitia grupului Tofan de catre Michelin, achizitia Banc Post de catre GE Capital, achizitia Bancii Agricole de catre Reiffeisen Bank, achizitia companiei Sidex Galati de catre Mittal Steel, privatizarea Alro Slatina, Siderurgica Hunedoara si Petrotub Roman, achizitia de catre ENEL a celor trei societati de distributie electrica (Electrica Banat, Electrica Dobrogea si Electrica Muntenia Sud), proiecte imobiliare, precum Europa House si America House, sau tranzactii private recente precum achizitia companiei Lafarge Romania de catre CRH (Irlanda), tranzactia Sterling Resources, tranzactia Petrofac, tranzactia McDonalds etc si nu in ultimul rand nenumarate proiecte de finantare sau litigii importante precum Noble Ventures vs. Statul Roman (primul arbitraj international la ICSID), Polam-Pak vs. AVAS, sau Metalimportexport vs. Thyssen Krupp etc.

Ar trebui poate mentionat ca toate tranzactiile consiliate de Musat & Asociatii au fost finalizate cu succes.

  1. Ce clienti apeleaza la serviciile oferite de Musat & Asociatii si care-i ponderea clientilor romani vs. clienti straini?

Clientela noastra este formata, in principal, din clienti-companii comerciale, majoritatea acestora fiind multinationale si/sau investitori straini. Din pacate, clientela romana este inca minoritara si asta pentru ca la noi, la romani, exista inca mentalitatea potrivit careia avocatul este precum medicul: mergi la avocat (ca si la medic) doar atunci cand te doare. Iar aceasta mentalitate o intalnim la multi oameni de afaceri, politicieni, sau persoane din Guvern si alte institutii ale statului. Din pacate, rolul firmelor de avocati nu este inca apreciat cum se cuvine de catre clientii romani, desi practica a dovedit ca alegerea avocatului potrivit poate face diferenta intre succesul sau esecul in afaceri, mai ales intr-o tara ca Romania, unde disciplina contractuala si, in general, conduita in afaceri lasa de dorit.

Din pacate, sunt inca multi oameni de afaceri romani care nu apreciaza si nu sunt constienti de beneficiul serviciului avocatial, inclusiv sub aspect profilactic. Spre exemplu, daca luati topul celor mai prosperi oameni de afaceri din Romania, veti afla ca foarte putini dintre ei lucreaza cu firme de avocati. Dar si la nivel guvernamental se intampla acelasi lucru. Nu ne ramane decat sa speram ca oamenii de afaceri si guvernantii romani vor ajunge sa inteleaga ca beneficiile aduse de avocati sunt infinit mai mari decat costurile avocatiale.

  1. Musat & Asociatii este cunoscut drept o casa de avocatura pionier – care au fost principalele inovatii pe care le-ati adus; ce alte inovatii urmeaza sa lansati in continuare?

Cu riscul de a dezamagi, am sa va spun ca in practica avocatiala nu prea apar inovatii spectaculoase. Da, putem vorbi de viziune si initiativa in experimentarea si dezvoltarea unor practici noi, de abilitate si talent in gestionarea cu succes a unui dosar litigios sau finalizarea unei tranzactii ori structurarea unui proiect complex de finantare unde desigur este loc de inovatie, dar in sens de creativitate, o creativitate care la avocatii din firma noastra se manifesta zilnic pe fiecare arie de practica. Sigur, am putea spune ca am „inovat” noi practici avocatiale cu mult inaintea altora si ca Musat & Asociatii a intrat in Uniunea Europeana cu mult timp inaintea Romaniei, insa nu as califica aceste realizari ca „inovatii”, ci mai degraba ca o chestiune de pionierat. Am fost, daca vreti, un antemergator tenace, perseverent si increzator in viitor.

  1. Care sunt planurile pentru casa de avocati Musat&Asociatii pe termen mediu si lung?

Nu avem planuri pe termen mediu si lung si nici nu cred ca astfel de planuri se potrivesc avocatilor, chiar si avocatilor de afaceri. Avem insa strategii de dezvoltare a unor arii de practica, de largire a portofoliului de clienti romani, strategii de coaching & mentoring sau de extindere a firmei in teritoriu etc. Una peste alta, strategia noastra dintotdeauna a fost sa ne consolidam pozitia in topul firmelor de avocati din Romania si sa fim mereu un reper de excelenta avocatiala.

  1. Cu cati avocati ati pornit firma? Cum a evoluat acest numar de-a lungul timpului?

Am pornit in anul 1990 cu patru avocati pentru ca in anul 2000 sa ajungem la 50 avocati, in 2005 la 70, iar in 2015 la 100 avocati. Nu este exclus sa crestem in continuare, desi cred ca pentru piata avocatiala din Romania apogeul este o firma de 100 avocati. Mai departe este o chestiune de expertiza, performanta si excelenta avocatiala.

  1. Cati avocati lucreaza la Musat & Asociatii si pe ce domenii? Care este numarul total al angajatilor Musat & Asociatii?

Cum spuneam, in prezent, Societatea Musat & Asociatii are peste 100 de avocati (la un numar de peste 160 angajati), fiind organizata in echipe de lucru, ce desfasoara o paleta larga de activitati, incluzand dreptul societar/comercial, drept bancar si financiar, dreptul concurentei, insolventa si faliment, privatizare, fuziuni si achizitii, drept imobiliar, proprietate intelectuala, drept maritim si asigurari, taxe si impozite, dreptul muncii, precum si reprezentare in litigii in toate aceste domenii sau in arbitraje internationale.

De regula, echipele de lucru sunt coordonate de cate un avocat asociat (Partener), iar o astfel de echipa poate cuprinde pana la 10 avocati specializati pe un anumit domeniu (drept bancar, concurenta, drept societar etc). Specializarea avocatilor pe domenii a aparut ca urmare a solicitarilor pietei si a afaceriilor derulate de clientii nostri, un element distinctiv pentru noi fiind faptul ca avand o echipa numeroasa cu avocati specializati pe diverse arii de practica ne permite sa putem face fata la un numar mare de proiecte, chiar daca acestea se deruleaza in acelasi timp.

  1. Care sunt principalele criterii de selectie a avocatilor din cadrul echipei Musat & Asociatii si cum a evoluat cultura organizationala a firmei; au existat schimbari in ce privesc standardele de recrutare?

Suntem o organizatie orientata catre calitate, iar asta se reflecta in tot: incepand cu avocatii care intra in firma si terminand cu ultimul document avocatial care iese de aici. „Cultura organizationala” a firmei a ramas neschimbata din acest punct de vedere. Strategia noastra a fost si este in continuare sa angajam cei mai buni oameni de pe piata; nu doar fiindca ei vin catre noi, datorita reputatiei noastre si posibilitatilor exceptionale de cariera pe care le oferim, dar tinerii avocati stiu ca la noi exista intotdeauna o usa deschisa pentru cei buni, pentru cei care vor sa faca o cariera de succes. Istoria firmei Musat & Asociatii ne arata ca ne tinem de acest angajament.

  1. Cum a evoluat scoala de avocatura din Romania, prin prisma interactiunilor avute cu tinerii avocati de-a lungul timpului? Erau mai pregatiti tinerii avocati in trecut?

N-as spune ca erau mai bine pregatiti tinerii avocati in trecut, dar in mod sigur erau mai motivati, mai dedicati si mai atasati profesiei. Mai dispusi la efort si sacrificiu pentru edificarea unei cariere avocatiale. Mai pasionati de munca lor si mai implicati in viata organizatiei.

Facultatea de drept scoate in continuare juristi bine pregatiti, dar mai putin sau deloc pregatiti pentru a imbratisa o cariera de avocat. Sarcina „scolirii” tinerilor avocati a fost preluata in toti acesti ani de noi, cateva firme de avocati, si eu cred ca ne-am achitat cu bine de aceasta sarcina.

Raman totusi chestiuni de atitudine si trasaturi profesionale pe care noi, „formatorii de avocati” („mentorii” cum spuneti dumneavoastra), nu le putem rezolva la tinerii absolventi precum atitudinea fata de profesie, implicarea in crearea unei viitoare cariere avocatiale intemeiata pe pasiune si valorile onestitatii si loialitatii fata de profesie.

Comparativ cu tinerii avocati din trecut, constat ca multi dintre tinerii absolventi de astazi sunt lipsiti de pasiune, nu impartasesc consensul si increderea reciproca, nu au rabdare, vor sa sara repede peste etape si de aici multe si profunde frustrari si nemultumiri. Ca sa nu mai spun ca multi dintre ei, la inceput de cariera, par preocupati mai mult de latura financiara decat de formarea unui cariere de succes. Ori, in aceasta privinta, facultatile de drept mai au multe de facut.

  1. Ce calitati ar trebui sa ai aiba azi un tanar avocat pentru a putea face o cariera de succes?

Sa stie carte si sa aiba pasiune pentru profesie. Sa nu vada in avocatura doar o sursa de inavutire. Daca o face numai pentru bani, cum o fac multi, nu va avea niciodata succes. Apoi este nevoie de talent si perseverenta, caci oricat talent ar avea un avocat fara perseverenta nu poate aspira la o cariera de succes. Nu in ultimul rand, eu cred ca tinerii avocati ar trebui sa-si asume cu onestitate propria identitate. Personal apreciez  foarte mult onestitatea, nu-mi plac oamenii contorsionati, frustrati, vanitosi sau cei care vor neaparat sa para altfel decat sunt in realitate. Mai devreme sau mai tarziu adevarul iese la suprafata.

  1. Cate din firmele de avocatura existente in prezent au fost infiintate de avocati „scoliti” in cadrul Musat & Asociatii? Ce cota de piata estimati sa ocupe firmele avocatilor care au lucrat mai intai cu dvs.?

Este un fapt de notorietate ca, de-a lungul timpului, la Musat & Asociatii s-au format sute de avocati, majoritatea venind de pe bancile facultatii. Multi dintre ei au devenit nume prestigioase ale avocaturii de afaceri din Romania, sau ocupa pozitii importante la binecunoscute firme de avocati. Exemplele sunt multe si binecunoscute. De altfel, daca am face un top al primelor patru firme de avocati din Romania, vom observa ca trei dintre acestea sunt formate din avocati asociati care provin de la „scoala” Musat & Asociatii. Personal ma bucura succesul lor si faptul ca mi-au fost candva coechipieri. Incontestabil ei formeaza astazi elita avocaturii din Romania.

  1. Care au fost cele mai importante plecari din firma de avocatura infiintata de dvs.? Cum ati perceput plecarea in 2005 a numarului doi din firma, avocatul Florentin Tuca?

Prima plecare importanta a fost desprinderea grupului de avocati Popovici-Nitu-Stoica, in ianuarie 2003, urmata de cea a grupului Tuca-Zbarcea, in martie 2005. La vremea respectiva aceste plecari m-au intristat foarte mult, poate si din cauza imprejurarilor in care s-au produs, dar mai apoi am realizat ca in conditiile pietei avocatiale de atunci desprinderea lor era inevitabila. Piata de atunci care era dominata ferm de doua firme de avocati (Musat si Nestor) cerea noi jucatori, iar ei erau potriviti sa ocupe locurile libere. Au realizat ca este momentul lor si au reusit. Ma bucur sincer de reusita lor.

  1. Care ar fi cheia succesului pentru o firma de avocatura in Romania prin prisma experientei dvs.?

Succesul in avocatura necesita cunostinte, talent, si desigur perseverenta, in aceasta ordine. Insa toate trei trebuie dublate de ceea ce numim etica profesionala, fara de care succesul se confunda cu lacomia. As folosi acest prilej pentru a indemna tinerii avocati sa-si aminteasca mereu ca succesul, notorietatea si credibilitatea unui avocat si in general o cariera profesionala sunt efemere daca nu se intemeiaza pe etica si deontologia profesionala. Avocatii au fost dintotdeauna nu numai profesionisti ai dreptului, dar si consilieri ai clientilor, gardieni ai legalitatii si integritatii afacerilor clientilor.

  1. Care credeti ca au fost motivele pentru care firma londoneza Linklaters a iesit de pe piata locala ca si alte firme straine, precum White & Case si Gide care au plecat la randul lor din Romania. Care sunt motivele pentru care in Romania topul firmelor de avocatura este condus de cele romanesti?

Motivele sunt exclusiv de ordin financiar. Marile firme internationale de avocati se extind in Romania pentru profituri financiare si se retrag din aceleasi considerente financiare. Romania este o piata dominata la varf de firmele locale de avocati, iar Linklaters a fost prima firma internationala de avocati care a realizat ca aceasta dominatie este de nezdruncinat si ca marii clienti (ex. multinationalele) prefera adesea sa lucreze cu firmele locale de avocati. A urmat apoi gigantul american White & Case si eu cred ca vor mai urma si altii.

Motivele” dominatiei firmelor romanesti? Explicatia este simpla. Sunt firme puternice, cu o istorie de succes, care au in componenta avocati de top a caror expertiza rivalizeaza cu cei mai experimentati avocati straini. Este o realitate incontestabila si un castig mare pentru avocatura de afaceri din Romania.

  1. Care sunt problemele actuale cu care se confrunta avocatii de business in Romania si care sunt solutiile pe care le identificati pentru aceste probleme.

Raul actual” cu care avocatura de afaceri se confrunta astazi este dumping-ul practicat de tot mai multe firme de avocati si tentatia pentru profituri financiare imediate, care tind sa copleseasca imperativele etice ale profesiei ce tin de integritate si responsabilitate.

Ambele probleme devin presante si ele nu pot fi rezolvate decat impreuna. Solutia este insa la indemana Baroului, iar parghiile pot fi usor„identificate” in cadrul deontologic al profesiei.

  1. Cum ati descrie piata locala de avocatura, prin comparatie cu cele vestice?

O piata mica, fara anvergura. Este adevarat, avem cateva firme de avocati performante si bine echipate, capabile sa gestioneze dosare/proiecte si tranzactii sofisticate, la fel de bine ca marile firme din vest, insa piata noastra avocatiala este o piata mica prin comparatie cu cele vestice atat din punct de vedere financiar, cat mai ales sub aspectul clientelei si anvergura afacerilor.

Sa luam spre exemplu primele 3 firme de avocati din Romania a caror „cifra de afaceri” este in jur de 14-16 milioane EUR/an fiecare, in timp ce firme comparabile din vest au o cifra de afaceri de 7-8 ori mai

mare sau chiar mai mult (in cazul firmelor londoneze).

Apoi puterea de cumparare a clientilor romani care apeleaza la serviciile avocatilor este mult redusa fata de puterea financiara a clientilor din vest, ca sa nu mai vorbim ca in timp ce in UE cererea de servicii juridice si onorariile avocatilor sunt in crestere continua, la noi in Romania cererea stagneaza, iar onorariile sunt in continuu regres.

  1. Cum va arata avocatura de business din Romania in urmatorii ani si care sunt principalele tendinte pe care le observati pe piata locala de avocatura?

Voi raspunde simplu: va arata pe masura jucatorilor sai. Trebuie sa intelegem ca aceasta piata nu este inerta, este un organism viu, intr-o evolutie continua.

In urmatorii ani, din perspectiva statutului Romaniei de membru al UE, este de presupus ca, treptat, piata avocatiala din Romania se va consolida si ca probabil si in anii urmatori ea va fi dominata de cateva mari firme de avocati care vor ocupa o buna parte din piata, urmata la distanta de un grup de firme de marime medie care vor concura pentru restul de piata. Nu vedem alte intrari pe piata din partea marilor firme internationale de avocati, cum nu intrevedem nici ascensiuni spectaculoase din partea unor noi jucatori locali care au intrat recent pe piata.

  1. De ce ar apela o companie comerciala la serviciile juridice ale unei firme de avocati, cand o astfel de companie are un departament juridic, uneori numeros?

Este o falsa dilema chiar daca realitatea ne arata ca din considerente bugetare, multe corporatii acopera la nivel intern un procent mai mare din activitatea juridica si ca numarul de juristi interni, care este in continua crestere au preluat un volum mare din activitatea firmelor de avocatura.

Este insa la fel de adevarat ca expertiza oferita de firmele mari de avocati este, in mod obiectiv, incomparabil superioara celei aratate de juristii interni ori pentru clienti, „expertiza” reprezinta unul dintre cei mai importanti factori atunci cand apeleaza la o firma de avocati; in fapt „experienta in industrie” este cel mai important criteriu in selectarea unei firme de avocati.

Ca idee generala, este de presupus ca scopul final al oricarei corporatii este sa-si dezvolte afacerile si sa performeze in conditii de deplina legalitate si integritate, ori cei mai buni gardieni ai integritatii si reputatiei unei companii sunt firmele de avocatura a caror experienta asigura o protectie deplina pe toate ariile de practica juridica, inclusiv sub aspect preventiv incluzand aici riscul juridic, de reglementare, etic/reputational etc.

Juristii in-house sunt, in fapt, administratori ai problemelor juridice cu care se confrunta corporatia, insa rolul primordial al acestora este de a colabora cu avocatii externi pentru a sprijini compania in vederea performarii in conditii de legalitate si integritate.

O problema care merita accentuata este aceea ca in realitate costurile juridice cu avocatii reprezinta un procent insignifiant din totalul costurilor corporative, in timp ce beneficiile aduse de o firma de avocati experimentata sunt incomparabil mai mari decat aceste costuri.

Sigur, fiecare client-companie comerciala are propria perspectiva sub aspectul protectiei juridice pe care si-o doreste si implicit a bugetelor alocate in aceasta privinta, insa o reducere brutala a costurilor juridice cu avocatii si impovararea departamentelor juridice interne cu rezolvarea tuturor problemelor juridice cu care se confrunta o companie, prejudiciaza protejarea companiei de riscuri juridice si duce inevitabil la esec si asta nu pentru ca juristii interni nu ar fi buni profesionisti, ci pentru ca prin natura lor problemele juridice ale unei companii depasesc de multe ori aria de expertiza a juristilor interni.

Ar fi suficient sa ne referim la faptul ca mari oameni de afaceri romani si multe societati comerciale romane au probleme cu legea, printre altele si pentru ca au mizat exclusiv pe juristi interni si/sau avocati „de casa” care insa nu au reusit sa-si indeplineasca rolul de gardieni ai legalitatii si integritatii afacerilor derulate de companiile respective si/sau de actionarii/conducatorii acestora.

Recomandabil este ca actionarii si conducerea companiilor sa apeleze mai des la valoarea avocatilor cu inalta calificare, care dispun de aptitudini ce depasesc sfera de activitate a juristilor interni, in practica fiind dovedit faptul ca o buna colaborare intre juristii interni si avocatii externi este cheia performantei unei companii comerciale in conditii de legalitate si integritate.

  1. Avocatura este prin excelenta un business reputational. Ce loc ocupa etica?

Etica este importanta in orice profesie, iar in avocatura etica este cruciala. Profesia de avocat se caracterizeaza printr-o activitate ce depaseste materia juridica si include etica, reputatie, integritate, iar concurenta tot mai apriga si accentul pe maximizarea profiturilor financiare pe termen scurt afecteaza negativ imaginea, reputatia si credibilitatea avocatilor.

Abandonarea standardelor etice ale profesiei, subrezirea integritatii si responsabilitatii in exercitarea serviciului avocatial, afecteaza grav perceptia publica despre avocati si rolul avocatilor in societate.

Nu este un secret ca lumea oamenilor de afaceri parcurge o perioada de tensiune si tranzitie, la fel si lumea politica, insa ingrijorari apar si la nivelul profesiei juridice. Ar fi suficient sa amintim ca in ultimele luni avocati cu notorietate – unii dintre ei ocupand inalte functii de demnitate publica – au fost arestati pentru fapte penale grave, unele savarsite in complicitate cu proprii lor clienti.

Incontestabil, paradigma profesiei noastre este sa ne servim clientii si intr-adevar prima responsabilitate a avocatului este fata de client, dar mai avem o responsabilitate – la fel de mare – fata de profesie si fata de norma de drept. Intre aceste doua responsabilitati nu exista nicio contradictie. Dintotdeauna avocatii au avut si au obligatia sa analizeze daca solicitarile clientilor se incadreaza in hotarele legii, caci protectia intereselor clientului nu se poate face in afara legii. Altfel, responsabilitatea fata de client se transfera in iresponsabilitate cu grave prejudicii atat fata de client, cat si fata de avocat.

Sigur, firmele de avocati vor fi in continuare conduse si din perspectiva comerciala, pentru ca asa le obliga concurenta (inclusiv concurenta firmelor straine), insa succesul firmelor locale de avocati va depinde in mare masura de aderenta la standardele etice de integritate si responsabilitate in exercitarea serviciului avocatial.

Experienta din ultimii ani ne-a aratat ca tot mai multi avocati romani pun accentul pe profitul financiar, iar faptul ca unele firme de avocati au inclinat balanta atat de mult inspre consideratiile financiare, in detrimentul considerentelor etice, va conduce inevitabil la o lipsa generalizata de incredere a publicului in avocati, iar asta  va afecta iremediabil reputatia profesionala a avocatilor inclusiv a celor care-si desfasoara activitatea in cadrul firmelor mari.

Parcurgem o perioada in care este nevoie de o noua paradigma pentru firmele de avocatura, bazata pe o cultura a integritatii, pe echilibru intre profiturile comerciale si valorile etice ale integritatii si responsabilitatii, intre succesul financiar si cel profesional.

Este crucial sa restabilim dominanta excelentei asupra profitului imediat, sa restabilim angajamentul fata de profesie si codul deontologic al profesiei, altfel vom avea toti de suferit.

  1. Cum v-ati descrie stilul de leadership? Cateva cuvinte despre avocatul Musat si despre omul Musat.

Intr-o firma de avocati „leadearship-ul” inseamna coordonare, implicare, indrumare, inseamna exemplu personal de exigenta, rigoare si excelenta profesionala. Unii pot numi asta stil autoritar, dar profesia de avocat este in optica mea de neconceput fara rigoare, acuratete si promptitudine in prestarea serviciului avocatial.

Nu ma consider un om de afaceri, un antreprenor, am fost si raman un  avocat de afaceri, iar firma Musat & Asociatii – desi o organizatie de tip corporatist – este o societate de avocati si nimic altceva. Ca avocati profesionisti in dreptul afacerilor suntem insa strans legati de comunitatea oamenilor de afaceri.

Ca avocat lucrez cu pasiune, cu entuziasm, consider lipsa de entuziasm un sentiment apasator, la fel si absenta bucuriei pentru ceea ce faci.

Ca om, in viata privata, balansez neincetat intre ratiune si afect, actiune si contemplatie, caut armonie. Armonie in familie, in relatia cu prietenii, in relatia cu cei din jurul meu si cu lumea inconjuratoare in general.

La fel si cu politica, sunt un om de centru: oscilez intre liberalism si social democratie, un liberalism conservator si o social-democratie in centrul careia se afla binele comun si valorile umane.

  1. Uitandu-va in urma, ce ati face diferit?

In plan profesional, nu cred ca as face mari schimbari. In orice caz as miza din nou pe tineri. As schimba insa cateva personaje cu care nu as mai dori sa am de-a face. In rest as pastra totul. Nu numai realizarile si amintirile frumoase, dar si dificultatile intampinate pe parcursul experientei mele cu MUSAT & ASOCIATII.

In plan personal, as face diferit multe lucruri. Ma refer in primul rand la familie si la copii, carora le-am oferit prea putin din timpul meu. Apoi ma refer la parinti si la prieteni, pe care in ultimii ani i-am vazut atat de rar. In fine, am multe regrete in aceasta privinta pe care nu le pot evoca aici.

  1. Care sunt atu-urile firmei de avocati Musat & Asociatii?

Experienta echipei de avocati, portofoliul de clienti si bunul renume. As adauga insa ca bunul renume, brandul, identitatea unei case de avocati nu pot fi construite fara increderea clientilor, iar aceasta incredere nu poate fi castigata decat prin profesionalism, promptitudine, servicii avocatiale de calitate si desigur deontologie.

Cum spuneam, suntem o organizatie orientata catre calitate, iar istoria firmei in cei peste 25 de ani de activitate, performantele noastre in toata aceasta perioada dovedesc acest lucru.

  1. Care sunt sfaturile dvs. pentru un avocat aflat la inceputul carierei si ce recomandari ati avea pentru tinerii avocati antreprenori („lupii tineri”) care vor sa aiba propriile firme de avocati?

In primul rand sa cantareasca bine alegerea firmei de avocati unde ar dori sa se angajeze. Mai inainte de a lua o decizie sa vada ce strategie profesionala are acea firma in relatiile cu tinerii avocati, ce sanse de afirmare le ofera si cine sunt oamenii acelei firme, care este filosofia lor profesionala? Apoi, odata facuta alegerea, sa munceasca mult, sa faca mai mult decat li se cere pentru ca numai asa se vor putea afirma, vor putea promova in acea firma. Sa nu uite sa invete in fiecare zi, sa citeasca o revista de specialitate, o carte, sa consulte un site, orice. Sa-si aminteasca mereu ca nu exista un bun profesionist care sa nu invete zilnic cate ceva. Si un lucru important: sa nu uite ca clientii vor de la avocati solutii, rezolvari practice si eficiente la problemele pe care le au; ei nu vor lucrari teoretice sau discursuri academice. In sfarsit, tinerilor avocati le-as mai recomanda sa fie naturali, sa fie veritabili, sa nu incerce sa para altfel decat sunt, sa nu epateze, sa nu minta, pentru ca nu pot trisa viata la infinit.

Tinerilor avocati „antreprenori” le-as recomanda sa nu uite ca infiintarea unei firme de avocati trebuie gandita  pe termen lung, nu doar ca o modalitate de castig imediat; profitul firmei nu ar trebui sa fie un obiectiv in sine, ci doar rezultatul muncii si profesionalismului; rareori o asociere de avocati construita in scopul unor profituri imediate devine si o intreprindere de succes.

Apoi, le-as recomanda sa aiba in vedere ca principala investitie a unei firme de avocati – la un start-up – trebuie sa fie in oameni, caci fara oameni capabili si motivati, orice performanta profesionala este de neconceput.

Unui tanar avocat antreprenor tentat de un start-up ii recomand de asemenea sa nu porneasca o afacere singur, ci in parteneriat, in asociere cu alti confrati. In avocatura, nu cred in succese construite de un singur om (intr-un cabinet individual), fie el un foarte bun avocat.

  1. De ce isi doresc asa de mult avocatii sa aiba „imunitate”?

Avocatii nu-si doresc „imunitate” si nu au cerut niciodata asa ceva.

Comentariile publice, cu privire la o pretinsa „imunitate” a avocatilor, inclusiv din partea unor demnitari cu studii juridice, au creat o imagine deformata in societate cu privire la doleanta avocatilor.

Ceea ce vor avocatii este protejarea secretului profesional dintre client si avocat, o regula consacrata in toate democratiile lumii, caci secretul profesional nu reprezinta un privilegiu al avocatului, ci un drept fundamental al persoanei care apeleaza la avocat. Asta au vrut avocatii si nimic altceva.

Fara protejarea secretului corespondentei dintre client si avocat si garantii de protectie a lucrarilor avocatului in relatia cu clientul sau nu se poate vorbi de protectia dreptului constitutional la aparare al unei persoane, iar acest lucru il stie si un student la drept.

Atunci cand comunicarile dintre avocat si client sunt cunoscute de catre cealalta parte in procesul civil sau de catre acuzare prin interceptari si perchezitii asupra avocatului, dreptul la aparare al persoanei este golit de continut.

Asta nu inseamna ca un avocat nu poate fi cercetat pentru savarsirea unei fapte penale, fiind de la sine inteles ca intr-o astfel de situatie avocatul in cauza este supus rigorilor legii ca orice alta persoana.

Asadar, „imunitatea” avocatilor este o falsa problema si este regretabil ca persoane cu functii importante in justitie au alimentat aceasta falsa imagine.

  1. Este un fapt binecunoscut ca mai toate contractele incheiate de societatile cu capital de stat cu parteneri externi, sunt paguboase sau ajung in justitie, iar Z.F. a semnalat deseori acest lucru. Cum va explicati aceasta anomalie?

Este o realitate ca multe tranzactii locale sunt derulate fara asistenta avocatiala de specialitate si ma refer indeosebi la tranzactiile incheiate de firmele romanesti. Cum spuneam, rolul firmelor de avocati de afaceri in peisajul economic romanesc nu este inca apreciat cum se cuvine. Sa luam ca exemplu, contractele de privatizare incheiate de AVAS sau contractele incheiate de CNADNR sau de CFR de pe urma carora statul roman s-a ales cu pagube imense si zeci de procese in justitie. Si asta pentru ca majoritatea acestor contracte au fost incheiate fara asistenta avocatiala de specialitate. In schimb, atunci cand s-a apelat la asistenta firmelor de avocati experimentate, contractele au fost finalizate si performate cu succes. Din pacate acest lucru s–a intamplat foarte rar.

Asistenta juridica din partea unor firme experimentate de avocati ar fi cu atat mai necesara cu cat multe din legile noastre au formulari confuze, incalcite , lipsite de claritate, fapt care ingreuneaza interpretarea corecta a legii. Nu este un secret ca legile noastre sunt redactate de oameni fara pregatire juridica de specialitate, iar asta se vede in lipsa de claritate si coerenta a textului, care abunda in formulari alambicate, interpretabile de multe ori si greu de descifrat.

Anomalia este ca entitati de stat, mari companii nationale incheie contracte de zeci si sute de milioane EUR fara a apela la avoti experimentati, la firme de avocati cu expertiza corespunzatoarea, capabile sa le protejeze interesele in astfel de situatii, iar atunci cand totusi apeleaza la avocati se adreseaza unor cabinete minuscule, iar selectia se face pe criteriul „pretul cel mai mic”! Fara comentarii!

 

3 COMMENTS

  1. e, post factum totul e roz… povesti frumoase, romantate, conform butadei “pot sa justific totul dar nu ma intrebati de primul milion de dolari”
    as fi foarte curios sa aflu cum a facut primul contract, ala cu Societe Gnerale, stiind ca bancuta asta era prezenta in Romania (pe colt, linga Inter) si pe vremea comunistilor, amintindu-ne si ca pe vremea aia tipi precum Petre Roman si Mihai Caraman erau pe cai mari… amintindu-ne ca tovarasi de nadejde precum Bogdan Baltazar, ministru al lui Roman, au facut cariera inainte si dupa privatizarea BRD cu – ghici cine? – Societe Generale…
    probabil ca prin ianuarie 90 se plimba omul pe trotuar la Inter, a intrat in banca, a vorbit cu seful si au batut palma; chestie la indemina tuturor, desigur, nu numai a celor ce puteau calatori lejer in occident pe vremea lui nea nicu 🙂 gen Patriciu, Catarama, Stolojan, Voiculescu, etc
    da povestea e buna pentru generatia tinerior frumosi si liberi, ei habar n-au de cum statea “treaba” (citat din Tiriac, alt intreprinzator de geniu care calatorea neingradit) pe vremea comunismului si al securitatii oficiale…

  2. Una e secretul profesional, alta e intermedierea de spagi, contracte fictive si furtul cot la cot cu clientii !

Leave a Reply