Dezbaterea de ieri seara din Comisia LIBE a Parlamentului European a certificat
o ruptura serioasa intre Comisia Europeana si Guvernul Romaniei. Pana acum s-a
vorbit de un dialog mai aspru si de faptul ca ambele parti mai au de parcurs etape
ale informarii reciproce pentru a se evita inevitabilul. Ei bine, aseara acest lucru s-a produs.
Adica inevitabilul. Un avertisment serios din partea prim vicepresedintelui Comisiei Europene, Frans Timmermans. Un olandez social-democrat, din aceeasi familie politica din care face parte si PSD.
Maine urmeaza o noua dezbatere importanta la care va lua cuvantul si premierul Viorica Dancila. Desi are 9 ani de experienta ca europarlamentar, am serioase indoieli ca actualul premier poate aduce argumente solide, intr-o discutie libera, fara hartii din care sa citeasca, intr-o engleza cursiva, in favoarea cabinetului sau. Si implicit in favoarea Romaniei.
Guvernarea PSD-ALDE, cu bune si cu rele, se confrunta azi cu cel mai dur examen de la preluarea puterii.
Ruptura de restul Europei, retorica anti-UE, populismele atat de prezente in limbajul multor politicieni romani, invocarea politicianista a expresiilor ceausiste de tip “suveranitatea, independenta, inalta poarta, impunerea din strainatate”
si altele demonstreaza un fapt : intre Bucuresti si Bruxelles se ridica un zid.
In locul dialogului intens ce a lipsit cu desavarsire pana azi, fara turnee diplomatice in marile capitale europene din partea liderilor guvernarii, cu zero contacte personale cu liderii social-democrati si liberali din Europa, izolarea si conflictul erau inevitabile.
Am convingerea ca printr-un dialog ferm, inteligent si plin de substanta, ambele parti ar avea argumente pentru a-si valida partea lor de adevar. Romania – in privinta abuzurilor oribile savarsite, Comisia Europeana – in privinta slabelor si insuficientelor lamuriri primite de la Bucuresti in privinta modului de stopare a abuzurilor.
Cauza principala a rupturii Bucuresti-Bruxelles o reprezinta retorica si actiunea inconstienta a unor politicieni ce alimenteaza Comisia Europeana cu tot soiul de informatii indoielnice, cu cifre masluite, cu acuzatii elucubrante care pana sa se infirme produc efecte devastatoare. E vorba despre oameni care prin vocatia lor profesionala si personala au facut rau toata viata lor. Asta fac si azi, altceva nu stiu.
Cu toate cauzele obiective si subiective ale conflictului Bucuresti-Bruxelles, ma simt nevoit sa trag un serios semnal de alarma.
La 11 ani de la aderarea la UE, cu doar 3 luni inainte ca Romania sa preia presedintia Consiliului UE, asperitatile trebuie netezite si nu amplificate.
Cei care conduc azi Romania – si ma refer la primele pozitii in stat – au o responsabilitate uriasa. Peste orgolii si interese personale, peste conflicte de natura politica, peste nervii de moment si dorinta de a da replici usturatoare si ieftine, cei 5-6 din fruntea statului sunt obligati de functia lor sa detensioneze situatia.
Sa caute acele solutii inteligente si eficiente pentru ca Romania sa nu ajunga in situatia Ungariei, condusa de un Orban Viktor inconstient pe drumul tulbure si plin de neprevazut al jocului curvesc la doua capete, Est-Vest.
Nu le lipseste nimic celor care conduc azi Romania pentru un dialog intensificat cu liderii UE, pentru aplanarea conflictului Bucuresti-Bruxelles. Au privilegii uriase, au parghii, au functii, au bani, au toate mecanismele statului la dispozitie. Creier sa fie si dorinta de a stopa alunecarea Romaniei spre o zona a incertitudinii, a sentimentelor de tip nationalist-ceausist cu damf estic, a distrugerii vocatiei europene a Romaniei moderne de la 1848 incoace.
Daramarea zidului Bucuresti-Bruxelles trebuie sa fie prioritatea politica nr 1 a Romaniei. Domnilor Iohannis, Dragnea, Tariceanu – daramati acest zid pana cand nu va cadea peste noi. Atunci va fi prea tarziu.
Nimeni nu-i va ierta pe conducatorii de azi daca vor duce Romania in afara spatiului valorilor europene si o vor lasa prada haosului balcanic, acolo unde Estul isi face de cap, sucind mintile celor slabi si controland politicieni cazuti in mrejele populismului desantat si anti-europenismului bine stimulat.