Egoismul, superficialitatea, minciuna şi oboseala. Sunt cele mai mari obstacole pe care România trebuie să le depăşească, într-o perioadă în care este marcată de o „criză” în ceea ce priveşte credinţa, crede Arhiepiscopul Bisericii Catolice, Ioan Robu. Şi-a întors Dumnezeu faţa de la noi? „Cred că răspunsul e dincolo, în diferite feluri ne-am întors noi sau ne întoarcem noi, în fiecare zi poate, faţa de la Dumnezeu, atraşi fiind de idolii acestei lumi. (…) Eu am această convingere că da, după această criză, care nu-i scurtă, se vede, şi nu-i numai la noi, va veni un alt timp, altfel”, a spus ÎPS Ioan Robu pentru Gândul.
„Criza poate să aducă o creştere, cum, e adevărat, poate să ducă şi la o distrugere, dar, în general, o criză bine depăşită aduce înflorire, aduce o creştere”. O viziune optimistă, venind dinspre o instituţie care a trecut printr-un secol greu, prin decenii de asuprire comunistă, dar care a reuşit să rămână un stâlp de rezistenţă.
Cum era înainte de 1989 Dumnezeu, pentru ortodocşi şi catolici deopotrivă, aduşi împreună nu de aceeaşi religie, ci de suferinţă şi violenţe? „Dumnezeu era la fel şi atunci ca şi acum”, răspunde Ioan Robu, iar cheia a fost mai simplă decât ar crede oricine şi rămâne, şi în zilele noastre, un concept pe care îl înţelegem din în ce mai puţin, ideea de „a fi împreună”. Mai departe, democraţia a adus cu sine un paradox. O Biserică liberă să-şi predice învăţăturile, în care se investesc şi astăzi bani grei, dar care pare tot mai departe de enoriaşii săi, în special de cei tineri.
Raportul dintre Dumnezeu şi credincioşi apare acum ca un fel de „troc”, în care fiecare îşi face datoria. Divinitatea, pe cea implicită, pentru că „ne-a chemat la existenţă” şi ne poate conduce, în final, „să vedem ceea ce nu am putut cu mintea noastră să ne închipuim”, spune Ioan Robu, citând din Apostolul Pavel. Oamenii, însă, trebuie să treacă un test ceva mai greu. Continuarea dialogului cu Dumnezeu, început în momentul botezului, care poate fi închis în câteva cuvinte simple: rugăciune, participarea la Tainele Bisericii şi, nu în ultimul rând, iubire. O provocare imensă într-o lume a tentaţiilor.
Nea Robu,nasterea de un bun de la dumnezeu la fel ca moartea si botezul sau casatoria religioasa. Daca in tot ce inseamna religie,nu se plateste deoarece este ceva sfant,de ce se incaseaza gras pentru toate aceste bunuri duhovnicesti?! Sufletul omului este considerat a fi etern prin spirit,in b ciun caz,cazematele ortodoxe unde esti cam obligat sa decartezi si nu ai nicio multumire sufleteasca! Ca preot practicant,ca cititor al cartilor religioase inclusiv coranul-baza de pornire a oricarei religii,sunteti deacord cu nemerniciile practicate in ortodoxie!? Ce inseamna religia pentru dvs intrun oricare stat cand,in cazul nostru,biserica ortodoxa este stat in stat si principala ocupatie a ortodoxiei este adunarea de fonduri in scop religios si nu pentru adevarata menire”ajutarea celor saraci”la modul real?!
IPS Ioan Robu, ganduri si vorbe de bun simt, adevarate iar, noi robii lui Dumnezeu este bine sa ascultam spusele inaltilor nostri prelati, indiferent din confesiunea care fac parte.
Dumnezeu sa ne ocroteasca, sa ne vegheze si sa ne dea intelepciune tuturor, pentru ca avem mare nevoie in acesta lume agitata si tulbure.