Pagina de Facebook a Ministerului Apararii Nationale posteaza periodic povestile de viata emotionante si pline de curaj ale veteranilor de razboi. Un gest onorabil din partea Armatei Romane de a nu-si uita camarazii.
La mulțí ani, sănătate și numai bucurii veteranului de război, colonel (rtr.) Paul Ștefanovici la împlinirea vârstei de 100 de ani!
”Nu mi-a fost frică de război, singura teamă a fost să nu cad prizonier la ruși și să mă ducă în Siberia. După mine, eroi au fost cei care au fost în Siberia. Ei au îndurat cele mai mari umilințe”.
Cu acest prilej, i-au fost alături Secretarul de stat Nicolae Nasta și o echipă de la Direcția calitatea vieții personalului și, în semn de respect pentru faptele de arme săvârșite pe câmpul de luptă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, domnului colonel (rtr.) Ștefanovici i-a fost înmânată Emblema de Onoare a Armatei României, conferită prin ordin al ministrului apărării naționale, Mihai Fifor.
A fost recrutat în armată, la 17 ani, a absolvit Școala de Ofițeri de infanterie în 1940 și a plecat pe front cu Regimentul 1 Infanterie (Dorobanți) Dolj. A luptat în sudul Ucrainei și la Stalingrad. Ca urmare a pierderilor suferite în bătălia de la Cotul Donului (1942), regimentul din care făcea parte veteranul a fost retras în Bug și ulterior în Transnistria, iar în aprilie 1943 s-a retras în România pentru refacerea efectivelor.
„Ne-am îndreptat către Stalingrad. Rușii aveau tancuri T 34, care atingeau viteza de 40 km/oră. În timpul luptelor ofițerii români erau nevoiți să-și rupă epoleții pentru a nu fi omorâți de ruși, fiind cei mai căutați. La Stalingrad am suferit cele mai multe pierderi. Practic, Armata a 4-a a fost decimată.”
Domnul colonel Ştefanovici a fost rănit și are schije într-o mână şi un picior în urma neutralizării unui tanc rusesc. A fost decorat, mai târziu, cu Coroana României în grad de cavaler cu panglica de Virtute Militară.
„Fiecare avea o lopățică, mi-am făcut o groapă și m-am băgat acolo. Eram în linia I. Afară se trăgea la foc continuu. Pe un colț aveam amplasată pușca mitralieră. Un proiectil a căzut direct pe armă, a explodat, am rămas o clipă inconștient și mai multe schije m-au rănit la mână și la picior. Ceilalți au crezut că am murit. Am avut nevoie de 2-3 zile de îngrijiri medicale, am fost pansat. Cred că de aici am rămas cu probleme de auz”, ne-a spus domnul Ștefanovici.
Pe front nu a avut concediu sau permisie. Doar când a fost rănit a avut câteva zile libere.
Mulți dintre camarazii de arme au murit. „Eu convenisem cu un camarad ca, în cazul în care mor eu, să-mi ia ceasul și să-l ducă mamei mele, și eu la rândul meu, dacă o să moară el, să-i iau ceasul și să i-l duc soției. Din nefericire, acest prieten a fost omorât și am fost nevoit să-i duc ceasul soției, căreia nu îi venea să creadă că soțul ei a murit”, ne-a spus cu emoție în glas veteranul Ștefanovici.
După război a urmat cursurile Institutului Politehnic – Facultatea de Instalații și Utilaje, însă după un an a fost dat afară din cauza decorației primite.
A urmat un curs de metrologie, obținând autorizație pentru a executa lucrări în instalații mecanice sub presiune. A lucrat o perioadă la Institutul Național de Cooperație. Apoi s-a angajat la Întreprinderea de Instalații Generale, de unde a ieșit la pensie.
Este invalid de război gradul II. Îi place să citească, să studieze istoria și să urmărească emisiunile cu caracter informativ, în special despre război.
Foto: MApN – Petrică Mihalache
