Home Articole Respect, Mihai Constantinescu ! Sper sa razbesti !

Respect, Mihai Constantinescu ! Sper sa razbesti !

2247
2

Am prezentat marți seară, plin de emotie, situația prin care trece marele artist Mihai Constantinescu, amintind ce simbol al muzicii românești ușoare este și ce model uman de eleganță, normalitate și demnitate este artistul care a luminat prin cântecele sale generații intregi.

Iata stirea colegilor mei de la site-ul www.antena3.ro :

https://www.antena3.ro/actualitate/radu-tudor-despre-starea-lui-mihai-constantinescu-se-lupta-infernal-ca-sa-traiasca-un-model-de-520898.html

„Pe Mihai Constantinescu îl apreciez și pentru faptul că ne-a luminat copilăria cu cântecele sale. A fost un reper de normalitate. Cred că Mihai Constantinescu merită sprijinul nostru și efortul de a spera că va depăși acest moment. Fac un apel public la toți cei care au un gând bun pentru acest mare artist, să se roage și să se gândească așa cum merită Mihai Constantinescu”, a precizat Radu Tudor, în cadrul emisiunii Punctul de Întâlnire.

„Starea lui este extrem de gravă, a suferit cel puțin două stopuri cardiace. A suferit două operații în ultimii 12 ani. Acesta a reușit să fie mereu decent. Mihai Constantinescu nu a prea făcut compromisuri. De-a lungul cariei sale plină de eleganță, cu foarte multe albume și melodii compuse, acesta este un exemplu. Așa ar trebui să fie un artist necompromis, de tot soiul de curente care compromit de cele mai multe ori. El a reușit să-și păstreze decența, eleganța, normalitatea, demnitatea, iar la 73 de ani, Mihai Constantinescu luptă infernal ca să trăiască”, a adăugat Radu Tudor.

#mihaiconstantinescu

Fragment din concertul lui Horia Brenciu din decembrie 2012, invitat Mihai Constantinescu :

2 COMMENTS

  1. CÂINII VAGABONZI SE ROAGĂ…
    (17. 05. 2019)

    Eu sunt câine vagabond,
    am ochi verzi şi părul blond
    şi mă rog pentru Mihai
    să îl ajut s-ajungă în Rai
    căci doar el mi-a fost mămucă
    atunci când plângeam pe luncă,
    leagăn aurit… mi-a fost
    când mi-a dat un adăpost….

    M-a iubit, m-a luat în braţe,
    mângâieri îmi oferea,
    seara… îmi împletea moaţe
    pe un ţol de catifea.

    Nu da voie nimănui
    să m-atingă, mă rănească,
    devenea, de leu… un pui,
    de încercau să mă hulească.

    Dimineaţa, mă trezea
    sărutându-mă în somn,
    până îşi bea a lui cafea
    era sluga’mi, eu… un domn!

    Nu ştia cum să m-alinte
    ca să fiu mereu ferice
    şi-ale sale dulci cuvinte
    îmi ştergeau din cicatrice
    căci copii de clasa a patra
    mă chemau în jocul lor,
    peste gard dădeau cu piatra,
    nu gândeau că ochii’mi dor.

    Viaţa mea fusese dură
    dar acum avea un sens,
    îi lătram pe cei ce fură
    şi-aveam noi, doi, un consens.

    De aceea, azi, vă rog,
    pe cei mici, şi pe cei mari
    (orice câine vagabond!),
    să veniţi, ai mei ştrengari,
    ca să stăm în rugăciuni
    cât pe lume va fi soare,
    ale morţii urâciuni
    să se înalţe ca o boare,
    să se ducă în lumea mare,
    să se facă porumbei,
    să nu fure fiinţa care
    ţine în mână lumânare!…

    Şi, s-au adunat cu toţii,
    din pământ, de sub pământ,
    de prin ceruri şi neanturi,
    la acel prea trist mormânt…

    Stau de veghe la firidă,
    nu-i permit să se deschidă
    fiindcă vor ca să-l mai vadă,
    zi de zi, pe aceeaşi stradă…

    Câini vagabonzi se roagă…
    De Mihai Constantinescu,
    să nu plece în lumea largă
    lângă alţi şi Eminescu,
    să mai stea, pentru o clipă,
    lângă câinii vagabonzi
    pân’ le creşte o aripă
    la toţi cei cinstiţi şi lorzi,
    şi-atunci… vor pleca împreună
    pân’ la stele, pân’ la lună
    şi îşi vor ţine legâmânt
    a sta, toţi, într-un mormânt!…

    Câini vagabonzi se roagă…
    Pentru viaţa lui Mihai,
    a lor mamă, fiinţa dragă
    ce le da miere şi ceai…

    – Doamne, la al nostru rege,
    Te rugăm, dă-i sănătate,
    schimbă, Tu, această lege
    care vrea să îl ia departe,
    Doamne, să nu ne despartă
    nici o lege strâmbă, dreaptă,
    să n-ajungem iar, orfani,
    cum am fost atâţia ani!…

    Doamne, astăzi, ne rugăm
    la a Ta înţelepciune
    şi, cu toţii, să închinăm,
    lui Mihai, o rugăciune!…

    Câinii vagabonzi se roagă…

    PS:
    Scriu poezii… şi îmi place să cred că poeziile mele ating cele mai fragile corzi ale fiinţei nostre.

    De aceea, îmi permit ca in fisierul atasat să vă trimit versurile închinate lui Mihai… !

    V-aş ruga, dacă sunteţi de acord, să o oferim tuturor ca pe un moment de regăsire alături de Mihai, de chemare la rugăciune…

    Cu speranţă,
    Emmanuelle

Leave a Reply