Home Articole Un avocat acuza : “Justiţia s-a îmbolnăvit de micronofobie?!”

Un avocat acuza : “Justiţia s-a îmbolnăvit de micronofobie?!”

2616
5
SHARE

Site-ul juridice.ro publica opinia unei doamne avocat din Baroul Arad. In articol este subliniata cat de poate de concret o teama pe care au trait-o cei care stiu cum era pe vremea comunismului. Am spus-o si o repet : revenirea dupa catastrofa numita regimul Basescu este la fel de grea ca revenirea dupa regimul Ceausescu. Aceleasi metehne, dificultati si nevoi de reparatii capitale in chestiuni esentiale privind drepturile omului, libera exprimare si mecanisme statale functionale in termini constitutionali.

Iata articolul :

Justiţia s-a îmbolnăvit de micronofobie?!

De când s-au instalat microfoanele în sălile de judecată constat, nu doar la instanţele din Arad, un fenomen nou, care nu exista înainte, acela de a se conduce şedinţele de judecată în şoaptă.

Vă asigur că nu exagerez!

De când sunt microfoane în săli, majoritatea judecătorilor vorbesc  foarte încet, ferindu-se de ele, cu toate că şedinţele se desfăşoară normal, nu au de ce se teme, nu se discută nimic altceva decât este firesc. Judecători care înainte de instalarea microfoanelor vorbeau pe o tonalitate normală, în prezent conduc şedinţele de judecată în şoaptă.

Când judecătorul vorbeşte foarte încet se transmite celor neavizaţi că ceea ce se discută nu trebuie auzit de alte persoane, iar martorii cred că aşa trebuie, adică să nu se audă ce spun, iar când judecătorul îi adresează întrebările pe o tonalitate foarte joasă, martorul îi răspunde la fel, şi cum stă cu spatele la părţi, acestea din urmă au toate şansele să nu audă nimic sau aproape nimic.

Din această cauză se creează situaţii periculoase pentru părţi, pentru soluțiile din dosare.

Voi relata câteva situaţii reale pe care le-am întâlnit, dar ele pot fi foarte diverse, multe şi cu consecinţe grave.

Am discutat cu un pârât care nu ştia ce s-a întâmplat la două termene de judecată, deşi a fost prezent în sală la dezbaterile care avuseseră loc într-o sală foarte mică. La al doilea termen, spre sfârşitul şedinţei, la un moment dat l-a întrebat pe judecător dacă nu se ia şi cauza lui, iar judecătorul i-a spus că tocmai s-a judecat. Deci, deşi era în sală şi la o distanţă foarte mică, nu şi-a dat seama din discuţiile purtate că este vorba de cauza lui. Şi vă asigur că nu avea probleme cu auzul. Eu m-am înţeles cu el în mod normal. Omul a rămas cu impresia că discuţiile au fost duse pe un ton foarte scăzut tocmai pentru ca el să nu ştie ce se discută. Nu am reuşit să îl conving de contrariul şi nu cred că va putea fi convins, mai ales dacă soluţia îi va fi nefavorabilă!

Un alt justiţiabil a înţeles că are termen în data de şapte, s-a prezentat la acea dată, dar el fusese în şase.

Am întâlnit altă situaţie, când partea a înţeles greşit luna iulie în loc de iunie.

Am întrebat un justiţiabil, care voia să îl angajăm în proces după ce se audiaseră martorii, ce au declarat aceştia. Omul relata o stare de fapt şi nu ştiam dacă martorii au confirmat-o sau nu. Mi-a spus că discuțiile dintre martori şi judecător au fost secrete, că s-au purtat atât de încet în sală, încât el nu a auzit ce au spus şi nu a putut pune întrebări. Şi acesta a rămas cu impresia că s-a voit ca el să nu audă ce se discută.

Am întâlnit situaţii în care, când partea a solicitat să se discute mai tare, judecătorul s-a simţit jignit şi a început să strige, ceea ce nu este nici deontologic, nici legal. Nimeni nu le cere să strige, ci doar să vorbească pe o tonalitate normală, fără să se ferească de microfoane, şi să se asigure că părţile înţeleg tot ceea ce se discută.

Acum când procedura s-a formalizat poate prea mult, când neîndeplinirea actelor procedurale la un anume termen poate duce foarte uşor la pierderea proceselor, adică la pierderea drepturilor, este obligatoriu ca desfăşurarea şedinţelor de judecată să se facă legal, iar judecătorul să se asigure că părţile au auzit şi înţeles tot ceea ce se discută în şedinţă şi toate dispoziţiile instanţei, altfel acestora li se pot produce prejudicii iremediabile.

Cred că, din această cauză, foarte puţin din ceea ce se discută se poate înregistra inteligibil, deşi ar trebui să se poată înregistra totul, în mod clar, fără dubii şi verificabil. Aceasta ar fi în interesul tuturor, şi al părţilor şi al judecătorilor şi finalmente al justiţiei. În această situaţie, este firească bănuiala celor prejudiciaţi că, de fapt tocmai asta se doreşte, şi nu este bine, nu este în interesul nimănui.

Chiar ne-am îmbolnăvit de micronofobie?

Putem să-i spunem şi microfonită sau microfonopatie!

Oricum am numi-o, ea este o ”boală” şi trebuie tratată.

av. Maria Bornea
Baroul Arad

Justiţia s-a îmbolnăvit de micronofobie?!

5 COMMENTS

  1. Cu certitudine cazul nu este singular, mai sunt si alte domenii de activitate iar, acesta este apanajul tehnicii moderne.

  2. I-am văzut de cînd au început să-şi arate fizionomia feţei, toţi vorbitorii care cer sau declară diverse şi mă refer strict la principalii actori. Fizionomia feţei divulgă cu totul altceva!
    – Ce ni se ascunde, de fapt?
    – De ce nu se dau cărţile pe faţă?
    – De ce nu se face un referendum pentru a se lua în considerare şi poporul?
    O să auzim ce ni se ascunde dar nu acum! Cred că multe grozăvii în defavoarea poporului şi a ţării. (sper să nu se simtă jicnit nimeni. nu e nicio jicnire)

  3. Deci sa inteleg ca salile de judecata sunt dotate cu microfoane pentru a inregistra sedinta. Toata chestia asta e facuta cat se poate de transparent si cu o motivatie cat se poate de logica si corecta.
    Dar judecatorii (oameni educati, care isi cunosc foarte bine drepturile si obligatiile) au o teama ca sunt inregistrati. Ma scuzati dar asta e pur si simplu absurd. Daca ar suspecta ca sunt ascultati in spatiul privat asi intelege. Dar in sedinta publica, care prin definitie nu ar avea motive sa ascunda ce se discuta, nu e doar stupid dar se pare ca acesti judecatori creaza inclusiv situatii in care incalca in mod (in)volutar chiar si dreptul la un proces corect. Si culmea au si tupeul sa acuze sistemul de asa ceva. Mi-e scarba de acesti judecatori.

  4. Este adevarat ca este o boala a microfoanelor …… a neincrederi…… dar mai grava este cea a banului este cea mai mare dorinta a justitiei , bani ,bani , bani , indiferent de unde si cat.Si asa au ajuns sa fie santajabili si sa judece la comanda. NU TOTI , uni .

Leave a Reply