Monitorizarea video-electroencefalografică (EEG) constă în înregistrarea activității electrice a creierului în paralel cu înregistrarea video a comportamentului pacientului. Prin asocierea celor două, se pot desprinde informații importante cu privire la stabilirea diagnosticului de epilepsie (condiție neurologică ce presupune crize repetate;în funcție de intensitatea crizei, aceasta poate fi asociată cu convulsii), încadrarea tipului de epilepsie și identificarea posibilelor cauze a crizelor. De asemenea, poate permite localizarea focarului epileptic, evaluarea prognosticului bolii și urmărirea efectelor tratamentului.

EEG este o metodă electrofiziologică de explorare a sistemului nervos central. Se materializează prin înregistrarea biocurenților câmpurilor transcranieni la nivelul tegumentelor și înregistrarea grafică a acestora în timp sub formă de unde. Monitorizarea video-EEG continuă rămâne standardul de aur pentru diagnosticul epilepsiei și caracterizarea tipului de convulsii.

Epilepsia este o afecțiune a sistemului nervos central în care activitatea cerebrală devine anormală și se caracterizează clinic prin crize epileptice recurente. Video-EEG este adesea folosit ca test final în diagnosticul diferențial dintre epilepsie și alte tulburări asociate cu afecțiuni intermitente sau paroxistice care sunt similare convulsiilor epileptice. Această investigație se folosește pentru a determina caracteristicile neobișnuite ale convulsiilor și dacă acestea traduc clinic o formă de epilepsie, pentru a identifica tipul de convulsii și pentru a identifica regiunea creierului în care încep convulsiile. Localizarea precisă a regiunii este esențială dacă se are în vedere intervenția chirurgicală.

În vederea stabilirii diagnosticului de certitudine de către medicul specialist, la Spitalul Clinic SANADOR putem efectua monitorizare video-EEG pentru epilepsie, conform recomandărilor ghidurilor internaționale, oricărui pacient cu vârsta peste 16 ani. În cele mai multe cazuri, această investigație ajută la stabilirea diagnosticului de epilepsie. Este însă de reținut că un traseu EEG care nu evocă modificări epileptiforme nu exclude diagnosticul de epilepsie. În acest scop, se utilizează în principal înregistrările video-EEG de 3, 12 sau 24 de ore, în care electrozii sunt fixați pe scalp prin intermediul unei căști.

Înregistrarea EEG începe prin fixarea unor electrozi pe suprafața scalpului, în poziții exacte, determinate prin măsurarea cutiei craniene. În acest fel, știm în fiecare moment de unde provine activitatea electrică pe care o înregistrează fiecare electrod (această etapă este efectuată de tehnicianul EEG, cu pregătire specială în acest domeniu). După efectuarea montajului, electrozii aplicați pe scalp vor fi conectați la un amplificator special creat pentru EEG, care transmite mai departe semnalul către un calculator.

În pasul doi, tehnicianul efectuează traseul de bază. Astfel, pacientul trebuie să execute un set de comenzi repetate de închidere/deschidere a ochilor, hiperventilație și fotostimulare. Ulterior, începe monitorizarea propriu-zisă. Este important de reținut că, pentru o achiziție cât mai bună a semnalului electric, este important ca, pe durata monitorizării, pacientul să efectueze cât mai puține mișcări (de exemplu, vor fi evitate mestecatul, mișcările de manipulare a telefonului sau a altor obiecte etc.). Mișcările generează artefacte ce fac dificil de interpretat traseul EEG. În toată această perioadă, pacientul este înregistrat video sincron cu traseul EEG.

Uneori, în cazul unei epilepsii refractare la tratament, este necesară înregistrarea unei crize pentru a avea informații suplimentare de localizare a focarului epileptic. În acest caz, este nevoie de un montaj care implică lipirea electrozilor pe scalp (astfel încât aceștia să rămână în aceeași poziție tot timpul). Înregistrarea video-EEG poate dura 3, 5, 7 zile sau până când se înregistrează o criză de epilepsie similară cu crizele obișnuite ale pacientului.

Raportul video EEG elaborat de doctor Ioana Mîndruță, medic primar neurologie, cu competențe în neurofiziologie și epileptologie, cuprinde descrierea activității electrice cerebrale, în veghe și în somn, la procedurile de activare și corelată cu modificările comportamentale în contextul apariției unei crize.

Leave a Reply