O cunoscuta zdreanta basista, o progenitura de poet bolsevic, un elogiator al coloneilor Securitatii, un atarnator de functii publice – se bucura de necazul Antena 3. Numele zdrentei : Teodor Baconschi.
Iata ce scrie stiripesurse.ro :
Există şi politicieni care nu plâng absolut deloc după decizia ANAF de evacuare a televiziunilor din trustul Intact. Fostul ministru de externe din guvernarea Emil Boc, Teodor Baconshi s-a amuzat copios pe seama celor de la Antena 3 şi a postat un mesaj uluitor pe Facebook.
“O binecuvântare divină asupra României. Distrugătorii elitei intelectuale românești au ceva dificultăți. E gura de foc mediatic a unui trust putred de bogat, care a reciclat și reinvestit, cu complicități permanente, banii pe care Securitatea ”i-a strâns” din tot comerțul exterior al României ceaușiste. Noi făceam foamea, securiștii din <Dunărea> puneau în conturi cipriote sau nu miliarde după miliarde. Vor găsi rapid, fără nicio dificultate, sedii alternative. Poate chiar mai bune. Între timp, fac ce știu în țara pe care au condamnat-o la generalizarea sindromului Stockholm: se victimizează”, a tunat Baconschi.
Baconschi este fiul poetului bolsevic Anatol E. Baconsky, un pupicurist al stalinismului in cea mai dura forma a sa, in anii ’50.
Iata una din poeziile gretoase de elogiu al bolsevicilor sovietici scrise de tatal lui Teodor Baconschi :
Pe Lenin am să-l pot vedea
De mult îmi stăruie un gând:
Pe Lenin cum să-l văd dormind
În Mausoleul lui, departe, pe care-l văd în câte-o carte
Sau despre care-mi spun prieteni întorşi în ţară de curând –
Să-l văd cum odihneşte lin,
Sub semnul vremii care trece,
Când iarna-şi pleacă mâna-i rece
Pe zidul-naltului Kremlin.
(…)Ce-i care-au fost ne povestesc
Cum oamenii în valuri cresc,
Spre Mausoleu, din zi în noapte,
Păşind uşor, vorbim în şoapte;
Din toate colţurile ţării veniţi,
Acolo se întâlnesc.
De-i timp frumos ori mohorât
De-i frig, de-i ploaie ori zăpadă,
Pe Lenin vin mereu să-l vadă
Cum odihneşte liniştit
Bătrânii îşi aduc aminte
De vremurile dinainte
Când glasul lui, vestind victorii,
Chema la luptă muncitorii
Şi parcă vorbele-i de-atuncea şi-acuma
Le răsar în cuvinte.
(…)Afară neaua a-ngheţat
Şi viscolele-n zbor străbat
Şi undeva-n Kremlin o rază de fereastră luminează –
O văd mineri, soldaţi, colhoznici, vreun activist îndepărtat
Acolo Stalin rând pe rând
Căi noi spre comunism croieşte
Şi ceas cu ceas îşi împlineşte
Cutezătorul jurământ
O, ne-ncetat voi aştepta
Pe Lenin – când să-l pot vedea,
Să-i spun că razele pe care le-a dezlegat, nepieritoare,
s-aprind arzând mereu mai tare şi luminează-n ţara mea!
Un gând îmi stăruie mereu
Dar calea-i grea şi-ndepărtată
Şi nu ştiu de-am să ajung vreodată
Să-l văd dormind în Mausoleu.
(…)Şi târnăcoapele când bat
Şi stânca din adâncuri frântă
Şi apele când se frământă
Vorbesc de Lenin ne-ncetat.
Şi-atunci când vom sfârşi cu bine,
Vor geme apele bătrâne
Şi vor zbura prin mii de fire lumini cu taza lor subţire,
Luminând câmpii şi sate, mişcând tractoare şi combine,
Atuncea ştiu că-n faţa mea
Printre căderile de ape
La fel de viu şi de aproape
Pe Lenin am să-l pot vedea.
(februarie 1952, A.E. Baconsky, „Pe Lenin am să-l pot vedea”, volumul „Cântece de zi şi de noapte”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1954, pp. 46-49)
BACONSCHI A PUPAT IN FUND SECURITATEA IN DECEMBRIE 89
