Home Articole Cat de periculos de conflictul greco-turc din Mediterana

Cat de periculos de conflictul greco-turc din Mediterana

1251
0

Marea Mediterană: Dreptul maritim și diplomația navelor de război

Conflictul greco-turc pe tema rezervelor de gaz din Marea Mediterană s-a întețit periculos. Nu mai este exclusă o confruntare militară, crede politologul Lazaros Miliopoulos, în dialog cu Deutsche Welle.

DW: În ultimele decenii au tot existat tensiuni între Grecia și Turcia, țări a căror rivalitate este una de durată. Ce este atât de deosebit de această datăCum se explică escaladarea actuală a tensiunilor?

Lazaros Miliopoulos: Vechiul conflict turco-elen privind trasarea frontierelor aeriene și maritime în Marea Egee între cele două țări este în prezent accentuat de mai mulți factori: mai întâi unul economic – este vorba acum concret de rezervele de gaz disponibile în Marea Mediterană și de modul în care pot fi exploatate acestea. Un al doilea factor este legat de primul: un conflict geopolitic acutizat, cu implicarea mai multor mari puteri și puteri regionale, privind stabilirea zonelor de influență din Mediterană. Concret, în acest conflict sunt implicate țările riverane la Mediterană, adică Grecia, Turcia, Franța, Italia, Egipt, Israel și divizata Libie, dar și țări ca Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită. În acest context s-a semnat memorandumul turco-libian, prin care s-a internaționalizat contestarea teritoriilor maritime ale insulelor grecești, recunoscute conform dreptului maritim actual. Atena a răspuns la acest demers prin încheierea unui tratat similar cu Egiptul.

În plus, Turcia a devenit mai independentă din punct de vedere geopolitic. Ankara ocupă practic în prezent nu doar jumătate din insula Cipru, ci operează intervenții militare și în nordul Siriei, Libia și nordul Irakului. La acestea se adaugă șantaje în politica migraționistă, derapaje ideologice și o retorică agresivă a guvernului Erdogan – toate acestea complică și mai mult lucrurile. Guvernul AKP practică în prezent un amestec foarte periculos de “neo-otomanism”, autoritarism, islamism, anti-kemalism, populism, militarism, naționalism și anti-sionism. În fine, relațiile dintre Turcia și Rusia în faza lor actuală, deși rămân complicate, permit Rusiei numeroase modalități de influențare a lucrurilor, ceea ce îngreunează rolul jucat de UE. Vechiul conflict turco-elen este azi “mai internațional”, “mai ideologic” și de o importanță geopolitică sporită.

Credeți cu adevărat că s-ar putea ajunge la un conflict militar între cele două țări membre ale NATO?

Acest lucru depinde mai ales de guvernul turc. În ciuda tuturor amenințărilor, agresiunilor retorice și diplomației navelor de război, nu cred că guvernul AKP urmărește cu adevărat un conflict militar, mai ales din pricina propriilor interese. Pe de altă parte, Grecia este bine dotată militar și pregătită. Și nu este exclusă o reacție în lanț care ar putea aluneca într-un conflict militar, în urma unei erori sau a unui accident, de genul unei coliziuni între două nave sau al unui schimb de focuri în larg. Astfel de scenarii decurg cu viteză și se potolesc ulterior cu greu. În acest caz însă, nu vor fi implicate doar Grecia și Turcia. Și nu pot să-mi imaginez că astfel de evoluții ar fi în interesul vreunui actor implicat; nici măcar în interesul Rusiei, despre care s-ar putea afirma că profită poate de situația din prezent.

Germania încearcă în prezent să medieze. Poate Berlinul să fie cu adevărat un mediator neutru?

Pe de o parte, Germania nu este implicată direct în politica zonelor de influență de la Marea Mediterană. Germania nu este însă nici total neimplicată, nici cu totul independentă – din mai multe motive ce țin de politica internă și externă. Germania are la rândul ei mai multe dispute cu Turcia, unele dintre ele serioase.

Dr. Lazaros Miliopoulos este lector la Institutul pentru Științe Politice și Sociologie, Universitatea Bonn.Dr. Lazaros Miliopoulos este lector la Institutul pentru Științe Politice și Sociologie, Universitatea Bonn.

Guvernul turc a provocat, șantajat sau amenințat de mai multe ori Republica Federală în ultima vreme. Simultan, un aspect paradoxal, Germania exportă în continuare masiv tehnică de luptă în Turcia. Berlinul ar putea fi tentat să includă în efortul de mediere chestiuni ce țin de interesul său național, de exemplu politica migraționistă, în cazul în care Turcia ar încerca să pună presiune în această direcție. Într-un astfel de caz, Grecia ar avea de pierdut. Astfel se explică scepticismul grecilor în ceea ce privește rolul de mediator jucat de Germania; în plus, și relațiile germano-elene au fost oarecum complicate de reparațiile de după al Doilea Război Mondial solicitate în ultimii ani de Atena. Pe de altă parte, ca membru al UE, statul german este de partea Greciei, iar integritatea teritorială a UE și consolidarea dreptului internațional sunt absolut în interesul național al Germaniei. Deci nu se poate vorbi cu adevărat de neutralitate, totul este interconectat și foarte, foarte complicat.

Ar trebui să joace Berlinul un rol mai activ, să se implice mai mult pentru interesele partenerului din UE Greciaașa cum încearcă în prezent președintele francez Macron?

Așa ceva ar fi de dorit și chiar folositor, atât timp cât partea turcă recurge la exploatări economice ale teritoriilor aflate în dispută sau chiar la manevre militare, așa cum s-a anunțat, încălcând flagrant dreptul internațional cu navele sale de război. Ceea ce nu înseamnă că Germania trebuie să trimită în zonă, ca Franța, nave sau avioane de luptă sau să participe la manevre aeriene-marine comune, de genul celor desfășurate de Italia, Franța și Cipru. Totuși, Berlinul ar putea susține mult mai clar și mai vocal decât în prezent poziția diplomatică și economică a Franței, Italiei și Austriei. Ceea ce Germania nu face în prezent, deoarece cancelara Angela Merkel și ministrul de Externe Heiko Maas vor mai întâi să medieze conflictul. Un motiv ar fi faptul că guvernul german consideră că acordul recent încheiat de Grecia și Egipt ar fi o eroare și ar fi inoportun. Un alt motiv ar fi că, la negocierile privind Libia, Merkel pare să aloce Greciei un rol mai mic decât cel dorit conform pretențiilor Atenei.

Care ar fi un scenariu realist privind rezultatul unui dialog turco-elen așa cum și-l dorește Germania?

Rămâne de văzut dacă strategia de mediere a Germaniei va avea rezultat. În caz de eșec, la reuniunea miniștrilor de Externe din UE de vineri de la Berlin s-ar putea adopta o poziție mai dură. Caz în care nu ar mai fi așa de ușor de respins cererile de terminare a negocierilor de aderare cu Turcia și de a extinde sancțiunile împotriva unei Turcii slăbite economic, mergând până la excluderea ei din uniunea vamală (din care face parte oricum doar parțial) sau chiar până la embargouri.

În cazul în care eforturile diplomatice germane reușesc, scenariul ar putea arăta astfel: guvernul turc renunță la forajele sale unilaterale în teritoriile controversate din Mediterană, iar Turcia este inclusă în procesul comun de exploatare a resurselor de acolo – în cadrul unor negocieri bilaterale sau chiar multilaterale, într-un mod în care Turcia se va simți luată serios în seamă sau poate chiar într-o cooperare cu Grecia, astfel încât ambele țări să împartă exploatarea resurselor pe baza unor criterii economice. Până la urmă, disputele teritoriale dintre cele două țări (urmând a fi clarificate în negocieri sau în fața unor tribunale internaționale) ar putea fi separate cu totul de procesul exploatărilor rezervelor de gaz din Mediterană, dacă altfel nu se poate.

Traducerea și adaptarea: Ovidiu Suciu

 


Parlamentul grec a ratificat un acord bilateral de delimitare a zonelor maritime de exploatare a hidrocarburilor în estul Mării Mediterane încheiat între Grecia şi Egipt, care provoacă furia Turciei vecine, relatează AFP.

 Distribuie pe Facebook  Distribuie pe Twitter  Distribuie pe Email

Acest acord este considerat o ”ripostă” faţă de acordul turco-libian demnat la sfârşitul lui 2019 şi care autorizează Turcia să acceadă într-un larg spaţiu maritim în estul Mării Mediterane, unde în ultimii ani au fost descoperite importante zăcăminte de gaze naturale.

Ratificarea în Parlamentul Greciei intervine în plină criză a relaţiilor greco-turce în estl Mării Mării Mediterane, unde cele două ţări vecine – şi membre NATO – îşi dispută zone maritime bogate în hidrocarburi.

În virtutea acestui tratat, Egiptul şi Grecia sunt de-acum autorizate să obţină fecare maximum de avantaje de pe urma resurselor disponibile în Zona Economică Exclusivă (ZEE), mai ales a rezervelor de petrol şi gaze naturale.

ACORD SIMILAR RATIFICAT CU ITALIA

De la 10 august, la patru zile după semnarea acestui acord bilateral, Ankara a desfăşurat o navă de cercetare, Oruç Reis, escortată de nave de război, pentru a proceda la explorări în largul Insulei greceşti Kastellorizo, situată la doi kilometri de coasta turcă.

Ankara a anunţat joi prelungirea căutării sale de hidrocarburi, scrie news.ro

În total, 178 din cei 300 de deputaţi din Parlamentul elen au votat în favoarea acordului greco-egiptean.

Un acord asemănător, între Atena şi Roma, a fost ratificat miercuri de către Parlament, care delimitează zonele de pescuit ale Greciei şi Italiei şi care confirmă dreptul insulelor greceşti din Marea Ionică (vest) de a avea zone maritime de exploatare.

Aceste două acorduri ”vor rămâne în istoria ţării”, şi-a exprimat miercuri satisfacţia premierul grec Kyriakos Mitsotakis.

Un purtător de cuvânt al Guvernului, Stelios Petsas, a subliniat joi că ”ratificarea este urgentă”, având în vedere ”activităţile ilegale ale Turciei”.

Şeful Guvernului grec a anunţat în cadrul dezbaterii parlamentare redactarea unui viitor proiect de lege privind ”extindere zonei litorale în Marea Ionică de la şase la 12 milemaritime, în virtutea Convenţiei internaţionale privind dreptul mării”.

Această Convenţie, semnată în 1982, este folosită adesea de Atena ca pârghie de presiune asupra Turciei, cu care se învecinează la est.

Tensiunile au crescut cu un nivel miercuri între Turcia şi Grecia, care efectuează manevre militare rivale – Turcia împreună cu Statele Unite, iar Grecia împreună cu Franţa, Cipru şi Italia.


Uniunea Europeană pregăteşte sancţiuni împotriva Turciei care ar putea fi decise la Consiliul European din 24 septembrie, ca răspuns la diferendul între Atena şi Ankara privitor la Mediterana Orientală, a anunţat vineri şeful diplomaţiei europene Josep Borrell, relatează Reuters şi AFP.

Măsurile respective, menite să limiteze capacitatea Turciei de a face explorări pentru gaz natural în apele disputate, ar putea viza persoane, nave sau utilizarea porturilor europene, a menţionat Borrell.

Uniunea Europeană se va concentra pe orice este legat de ”activităţi pe care le considerăm ilegale”, a adăugat el, după reuniunea informală a miniştrilor de externe europeni găzduită de Berlin, capitala ţării ce asigură în prezent preşedinţia semestrială a Consiliului UE.

Josep Borrell, care a prezidat reuniunea, a afirmat că blocul comunitar este gata să sancţioneze navele turce şi să le blocheze accesul la porturile UE. În plus, Uniunea Europeană ar putea impune sancţiuni contra economiei Turciei. ”Putem merge până la măsuri privitoare la activităţi sectoriale, unde economia turcă este legată de economia europeană”, a explicat demnitarul european.

Totuşi, Borrell şi ministrul de externe german Heiko Maas au precizat că Uniunea Europeană doreşte să ofere întâi o şansă dialogului pentru a detensiona relaţiile dintre Grecia şi Turcia.

Doi diplomaţi europeni de rang înalt au declarat că miniştrii de externe au convenit să lase orice decizie privind eventualele sancţiuni la latitudinea liderilor statelor membre, care se reunesc în 24 septembrie.

Descoperirea în ultimii ani a unor importante zăcăminte de gaz în estul Mării Mediterane a sporit apetitul ţărilor riverane şi a suscitat tensiuni între Ankara şi Atena, care îşi dispută unele zone maritime.

Ca un semn că situaţia este una tensionată, o navă greacă şi o navă turcă au intrat săptămâna trecută în coliziune într-o zonă revendicată de Grecia şi unde Turcia a desfăşurat nave de război, potrivit unei surse militare greceşti.

Temându-se că va fi exclusă de la împărţirea imenselor rezerve de gaze naturale din regiune, Turcia a desfăşurat astfel, pe 10 august, nave de război într-o zonă revendicată de Grecia, provocând îngrijorarea Europei.

Însoţit de nave militare, vasul turc Oruc Reis desfăşoară activitate de explorare în apropiere de insula Cipru. Agenţia de presă turcă Anadolu a anunţat că această activitate va continua până la 27 august. Grecia a respins posibilitatea de a discuta cu Turcia atât timp cât misiunea navei Oruc Reis continuă, scrie Agerpres.


Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a avut vineri o convorbire telefonică cu secretarul general al NATO Jens Stoltenberg despre situaţia din Mediterana de Est, informează Reuters.

Recep Tayyip Erdogan i-a comunicat interlocutorului că Turcia va continua să îşi protejeze drepturile şi interesele oriunde, conform unui comunicat al administraţiei prezidenţiale de la Ankara.

Totodată, liderul turc a solicitat NATO să îşi îndeplinească responsabilitatea împotriva demersurilor unilaterale ce ignoră dreptul internaţional şi dăunează păcii regionale.

Preşedintele Erdogan a mai comunicat secretarului general al Alianţei Nord-Atlantice că ţara sa sprijină o soluţie echitabilă în regiune, cu o perspectivă câştigătoare pentru toate ţările.

Turcia şi aliatul său NATO Grecia au de mai mult timp neînţelegeri cu privire la resursele energetice din regiune, deoarece Ankara s-a opus acţiunilor de foraj ale mai multor ţări în care Turcia nu este implicată.

Leave a Reply