Unul din cei mai profesionisti specialisti pe care-i are Romania in domeniul antiterorist, generalul SRI (r) Sorin Dunea mi-a scris un mesaj (la cererea mea) in legatura cu tragedia de la Paris. Impreuna cu domnia sa am realizat de-a lungul anilor emisiuni si analize despre amenintarea terorista si probleme de securitate in ultimii ani.
Iata opinia interesanta si importanta a generalului Dunea :
“Draga Radu, din pacate viata ne obliga sa ne scriem doar atunci cand avem lucruri importante de spus intr-un domeniu care ne pasioneaza pe amandoi – tu in calitate de jurnalist, iar eu in calitate de fost ofiter de informatii in antiterorism. Iti scriu acum pentru ca stiu ca impartasim aceleasi ganduri despre o alta tragedie (a cata?) care ne face pe amandoi sa reflectam din perspective nu cu mult diferite la provocarile si amenintarile lumii contemporane. In primul rand vreau sa dau glas sentimentelor mele de compasiune pentru poporul francez, pentru numeroasele victime si famiile lor. Apoi nu pot sa nu ma gandesc la cei care lucreaza in serviciile franceze asa cum am facut-o si eu, in domeniul antitero sau in alte structuri cu competente in domeniu. I-am cunoscut pe o parte din ei si le-am apreciat profesionalismul. Din pacate aseara, asa cum s-a intamplat si in ianuarie la redactia hebdomadarului Charlie, au esuat. Le cunosc sentimentele si inteleg mai bine ca oricine ce inseamna sa traiesti cu sentimentul ca oricat de mult ai fi muncit, oricat de multe sacrificii ai fi facut, ai esuat in cea mai importanta munca, aceea de prevenire. E greu sa traiesti cu aceasta povara. Nimeni nu scrie (pentru ca de cele mai multe ori nimeni nu stie) cate astfel de evenimente au fost prevenite. Esecul este tulburator pentru oricine, dar in antiterorism el se masoara in morti si raniti. Te-am urmarit aseara comentand tragedia, dar cuvintele treceau pe langa mine, fara sa constientizez adevarata monstruozitate a faptelor. Pentru ca fara sa vreau ma gandeam si la cei care trebuie nu numai sa traiasca cu aceasta povara, dar trebuie sa-si faca datoria in continuare multe zile si nopti pentru a descoperi adevarata fata a monstrului si pentru a limita dezastrul. In realitate, ei platesc alaturi de victime pentru greselile noastre, ale tuturor. Pentru ineficienta comunitatii internationale care nu poate impiedica raspandirea unui flagel (terorismul) pe care il vedem cu totii. Pentru ignorarea problemelor efervescente ca Siria, Afganistan, Yemen, Libia si altele. Cine mai vorbeste azi de Al Qaida? Nu mai exista? Cu totii suntem de acord ca (poate) dupa gravele probleme de mediu si saracia care macina milioane de oameni, terorismul este fenomenul cel mai amenintator al omenirii. Atunci de ce toleram ca interese de orice fel sa ne impiedice sa luptam asa cum ar trebui? Aseara terorismul religios si-a atins scopurile. A omorit oameni nevinovati. Mesajul transmis noua tuturor a fost sa nu mai mergem la teatru, sa nu mai iesim cu prietenii la un restaurant, in ultima instanta sa nu mai iesim in strada fara teama de a fi pedepsiti pentru asta. Din fericire noi nu suntem asa. Dupa ce emotia se va diminua, vom gasi poate timp, Radu, sa analizam si aspectele tehnice ale atacurilor teroriste de la Paris de vineri 13 noiembrie.”
