“Romania orbecăie patetic într-un labirint justițiarist”

Miza războiului politic dintre Iohannis și Dragnea e străvezie ca o sentință a Liviei Stanciu. Iohannis vrea să-l scoată pe Dragnea din peisaj. Fără Dragnea, din victoria PSD rămîne o guvernare la fel de slabă ca miniștrii ei, numai bună să facă praf planul de reduceri și pomeni care a fascinat electoratul.

Dar drumul de la dorință la idee e greu. Mintea profesorului de fizică a avut nevoie de meditații, iar catedrele de Optică și Acustică de la Universitatea “Ochiul și Timpanul” i le-au dat. Așa a fost respinsă Sevil Shhaideh, așa s-au întîrziat procedurile de numire a premierului, așa a fost acceptat Grindeanu prin sms, așa au apărut ordonanțele în presă, așa a ajuns președintele la ședința de guvern și în Piața Universității, așa s-a ajuns la referendum.

Lăsînd la o parte năucitoarea prostie a pesediștilor, există la Cotroceni o sală a hărților și un plan articulat, care și-a propus să transforme ficusul în plantă carnivoră.

Dacă Guvernul nu dă cele două ordonanțe, soarta PSD ajunge în mîinile lui Iohannis. O lege în Parlament sau o asumare a răspunderii Guvernului devin pești care se zbat pe masa de promulgare. Iohannis poate întîrzia promulgarea dincolo de termenele procesului Dragnea 2. În plus, pe toată durata întîrzierii, Iohannis ar culege simpatia publică ce decurge din stoparea grațierii.

Dragnea urmează să fie condamnat în cel de-al doilea proces, despre care nu se știe nimic clar, cu excepția sentinței. Și pe prima condamnare a lui Dragnea se văd amprentele puterii nealese, dar ăsta e modul în care sistemul își prinde adversarii de nas.

Dacă Dragnea e scos din schemă, PSD intră în epoca luptelor interne, în care baronii și acoperiții, adjuncții și trecătoarele vedete de talk-show se vor sugruma între ei pe faliile de rupere. Vor fi desprinderi, migrații, trădări, sciziuni. Sfătuitorii cu epoleți ai președintelui Iohannis vor ști să mîne o fracție a partidului spre ideea unui guvern de coaliție cu PNL, apoi spre opoziție. Cum? Statul modernizat își exprimă dorințele prin dosare.

Și astfel, la cîteva luni de la cea mai mare victorie din carieră, PSD nu numai că pierde guvernarea, dar își pierde viața. S-ar zice că, fără grațiere, e condamnat la moarte.

La rîndul lui, Iohannis, liderul cruntei înfrîngeri suferite de PNL, un personaj care aproape își pierduse ființa politică, devine singurul candidat al dreptei la prezidențialele din 2019.

Asta e, așadar, miza războiului. Ordonanțele în sine îl lasă pe Iohannis rece. Dacă i-ar fi păsat de Justiție, de penali și de corupți, s-ar fi sinucis de rușine numai citindu-și dosarele și declarațiile ANAF.

Ca de obicei, România se irosește în nimicuri, pierde timp, energie și ocazii. Orbecăie patetic într-un labirint justițiarist în vreme ce națiunile din jur formulează o viziune. Noi nu ne mai batem capul. Relațiile noastre cu viitorul au fost dintotdeauna reci. Ultima găină din aprozarul Europei e la locul ei.