Dramaturgul, poetul, regizorul de film, teatru şi televiziune Puşi Dinulescu a murit la vârsta de 76 de ani, miercuri seară, la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Bucureşti, în urma unui infarct, au confirmat, joi, pentru MEDIAFAX reprezentanţii Uniunii Scriitorilor din România.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Puşi Dinulescu, pe numele real Dumitru Dinulescu, s-a născut pe 27 august 1942, în Bucureşti.
În 1965, Puşi Dinulescu, care a fost unul dintre prietenii scriitorului Marin Preda, a absolvit cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti, iar, în 1973, pe cele ale Facultăţii de Regie de film şi televiziune, de la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică “I. L.Caragiale” din Capitală.
A fost redactor, apoi regizor la Televiziunea Română (1968 – 1970; 1990 – 1997), asistent de regie la Studioul Cinematografic Bucureşti din Buftea (1974), redactor la Radio Bucureşti (1975 – 1977).
În 1998, a început să folosească numele Puşi Dinulescu pe scrierile sale, în loc de Dumitru Dinulescu.
A abordat mai multe genuri literare, precum teatru, proză scurtă, roman, poezie, istorie literară, memorialistică, iar, în 1979, a primit premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, pentru volumul “Linda Belinda”. În 1985, a primit premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru romanul “Îngerul contabil”.
În 2018, a primit premiul Opera Omnia din partea Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureşti – Dramaturgie.
A regizat filmele “Sper să ne mai vedem” (1985), după un scenariu de Ion Băieşu, şi “Nuntă cu sirenă” (1998).
În 2005, Alexandru Tocilescu a regizat, pentru Televiziunea Română, piesa lui Puşi Dinulescu “Bani de dus, bani de-ntors”, având în distribuţie actori precum Gheorghe Dinică, Sebastian Papaiani, Adriana Trandafir, Carmen Tănase.
În 2009, a publicat pamfletul-eseu “Gaşca şi diavolul. Istoria bolnavă a domnului Manolescu”, care a stârnit controverse, fiind o replică polemică la “Istoria critică a literaturii române” de Nicolae Manolescu, din care Puşi Dinulescu a fost omis.
Debutul ca dramaturg a avut loc în 1986, cu piesa “Ciulama de porumbei”, pusă în scenă ca “Dresură de porumbei”, la Teatrul de Stat din Turda.
De-a lungul carierei, a scris şase piese de teatru, care au fost reunite apoi în volumul “Teatru” (2010).