Home Articole Greşelile în politică sunt crime

Greşelile în politică sunt crime

3089
7
SHARE

Mihai Eminescu 15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889

Greşelile în politică sunt crime; căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.  în ziarul “Timpul” (13 februarie 1882)


Drepturile Romaniei
de Mihai Eminescu
Articol publicat in Timpul, anul 1878

“De cate ori s-au facut in Parlamentul nostru intrebari guvernului asupra adevaratelor conditii de pace ale Rusiei, de cate ori s-a ridicat in presa chestiunea Basarabiei, de atatea ori guvernul raspundea ca nu stie nimic, caci si celelalte guverne nu stiu nimic despre aceasta, iar in privinta Basarabiei ne raspundea <>. Calomnii de-ale conservatorilor, ca sa discrediteze guvernul, scorniri ca sa amageasca opinia publica, cai verzi pe pereti si inventii care pun la indoiala loialitatea inaltului nostru aliat, cum care se va risipi la cea dintai raza de adevar.
Iata, in fine, ca sosi generalul Ignatev, pentru a ne spune noua tuturor ca Dumnezeu a facut lumea la 1812 si ca pentru Rusia numai aceea e drept, ce s-a facut de atunci incoace. Deci, fiindca au anexat Basarabia la 1812, trebuie sa reanexeze astazi particica ce-am recapatat-o cu mare greu la 1856. Stiindu-se ca lumea nu-i facuta la 1812 si Basarabia a fost a noastra din veacul al XIV-lea, ba poarta chiar numele celei mai vechi dinastii romanesti, a dinastiei Basarabilor, care luase partea de loc de la tatari intr-o vreme in care nu prea era vorba de imparatia ruseasca si fiindca guvernul nostru stie importanta impreunata cu aceasta cucerire a lui Mircea cel Batran, era natural ca guvernul nostru… sa nu stie nimic, absolut nimic despre intentia Rusiei, ba mai mult, inca, atat era de nestiutor asupra acestui punct pe care celelalte puteri il stiau inaintea trecerii Dunarii a armatelor rusesti, incat au intrat si in razboi pentru rusi.

Ca sa aratam cata dreptate avea guvernul ca nu stie absolut nimic, reproducem pasajele de mai jos din nota pe care contele Suvalof a comunicat-o lui lord Derby deja la 8 iulie 1877. Aceasta nota da asigurari cum ca interesele engleze nu vor fi atinse nici in Egipt, la Canalul Suez, nici la Golful Persan, nici la Dardanele, pentru ca Rusia pune mare pret pe neutralitatea Angliei. Apoi spune conditiile unei paci care s-ar incheia inainte de a trece rusii Balcanii. In aceste conditii se prevede reforma Bulgariei, rotunjirea frontierelor Serbiei, noua pozitie a Bosniei si Hertegovinei, si in sfarsit vine la Romania si la pretentiile proprii ale Rusiei.

Cat despre Romania, care si-a proclamat neatarnarea, imparatul e de parere ca aceasta e o chestiune ce cauta sa fie reglata prin intelegere comuna. Daca Poarta ar cere pace si ar primi conditiile pomenite mai sus, inainte de a fi trecut armatele noastre Balcanii, Rusia ar primi pacea, dar si-ar pastra dreptul de a conditiona prin sine cateva foloase ca compensatie pentru cheltuielile de razboi. Aceste foloase n-ar intrece retrocesiunea Basarabiei cedata la 1856 pana la malul de nord al Dunarii (exceptandu-se asadar Delta Dunarii) si cedarea Batumi-ului impreuna cu teritoriul invecinat.

In asemenea caz, Romania ar fi despagubita prin intelegere comuna sau prin proclamatia neatarnarii sale, sau, “ramanand vasala”, prin cesiunea unei parti din Dobrogea. Daca Austro-Ungaria ar cere de asemenea o compensatie, fie pentru castigurile Rusiei, fie pentru siguranta contra reformarii facute in favoarea principatelor crestine din Peninsula Balcanica, atunci Rusia nu se va impotrivi ca Austro-Ungaria sa-si afle aceasta compensatie in Bosnia si, in parte, in Hertegovina. Acestea sunt bazele pe care le-ar aproba imparatul cu intentia de a stabili o intelegere cu sine in Europa si Anglia si de a ajunge in curand la pace.

Incolo Rusia ameninta ca, daca Turcia nu s-ar invoi cu aceste conditii, inainte de a trece ostirile rusesti Balcanii, atunci conditiile vor deveni mai grele. Din aceste destainuiri aflam doua lucruri aproape cu siguranta. Intai, ca Anglia a stiut conditiile adevarate de pace inca de la 1877, al doilea ca Austria le-a stiut asemenea, de vreme ce i s-a propus, drept compensatie pentru castigurile rusesti Bosnia si o parte din Hertegovina. Al treilea, ca deja din iulie 1877 Rusia ceruse pentru sine Basarabia. Este verosimil ca Austria care nu vrea Bosnia si Hertegovina, si Anglia, care tine la existenta Turciei, fara a face o chestiune capitala din aceasta experienta, sa nu fi spus nimic ministerului nostru de Externe despre aceasta. Se potrivea oare cu rolul guvernului roman sa tagaduiasca acest lucru si sa ne joace pana acum trista figura a unui inselator inselat?

Ceea ce am cerut e ca guvernul liberal, presupunandu-l chiar compus din oameni instrainati, sa spuna sincer pericolele in care pluteste tara si sa se duca in intunericul din care a iesit, pentru a lasa sa lucreze oamenii a caror nume de la 1870 incoace e legat cu insesi destinele tarii si a caror cea mai mare glorie ar fi sa moara pentru o tara al carei trecut sa predomneasca in aceste momente, in care istoria intreaga a Romaniei e primejduita. Si creaza-se ca cel din urma razes din vremea lui Stefan Voda sau a maritilor Basarabi are mai mult simt istoric si mai multa iubire de tara decat veniturile care decid astazi asupra tarii romanesti.”

7 COMMENTS

  1. … am avut numai crime si criminali, intrucat toata aceasta perioada istorica de 27 de ani este o mare greseala.Oare 50 de ani vor fi de ajuns de acum inainte ca sa corectam aceste crime?Oare anul 2067 ne va prinde intr-o situatie mai buna?Cine mai stie, poate in locul lui Coldea va veni un alt Coldea ( mai sofisticat si atent ) si lucrurile pentru omul de rand raman la fel si iarasi facem greseli in politica si iarasi… tot asa!

  2. O personalitate multilaterala, poet de geniu insa si un editorialist pe masura personalitatii sale. Mai toate articolele sale sunt si astazi de o actualitate izbitoare.

  3. De la şcoală îmi amintesc versurile:
    ”Eroi am fost,
    eroi sunt încă…”
    Profesorul de la clasă ne citea, ne arăta, ne învăţa….dar ăsta, ocupantul principalului scaun al ţării care încă se mai crede profesor şi cadru didactic şi care va încasa o pensie în urma vechimii în muncă…cum putem să-l catalogăm?
    – Nu vorbeşte poporului ca un cadru didactic şi nici ca ocupant vremelnic al scaunului şi funcţiei principale!
    – Nu-i omagiază alături de popor pe scriitorii şi eroii consacraţi!
    – Nu este prezent la sărbătorirea zilelor principale şi cele mai importante ale acestei ţări!
    – Nu are nicio legătură cu datinile şi obiceiurile populare româneşti!
    – E total paralel cu nevoile şi necesităţile acestei naţiuni!
    Sunt destule reproşuri care ating limita decenţei pentru a nu fi ocupat sau să nu mai ocupe principalul scaun şi principala funcţie a statului român! De ce l-am mai suporta cu ifosele, mofturile şi aroganţa?

  4. ” De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politicește sus și economicește jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice. Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.

    Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata… cum că o seamă de judecători si de administratori în România, sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru.

    Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totuși nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat și se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar. Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.

    Mita e-n stare să pătrunză orișiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii.

    Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie. Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.

    Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.

    Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscărie.”
    Articol scris de Mihai Eminescu (in presa anilor 1870-1889)

    1870-1889 sau 1990-2016?
    Nimic nu mai e de comentat.
    Deja vu

    Si totusi poate ar fi de comentat ceva- in 3 cuvinte : nu am evoluat.
    Eminescu, reinviat azi printr-un miracol, nu ar fi avut niciun soc, nici vreo mirare sau tresarire, lucrurile stau fix la fel.
    Gravitatea lucrurilor : romanii au dovedit MEREU o toleranta fata de cei vinovati pentru situatia de fapt rea si mizerabila suportata, toleranta, demna de cartea recordurilor si egala cu o prostie ce nu poate fi masurata -cuantificata.

    Anna Eleanor Roosevelt : “Nimeni nu te poate face să te simți inferior fără consințământul tău.”
    Iar eu adaug : Nimeni nu poate sa isi bata joc de tine (popor roman), decat daca esti TOLERANT (mereu si la infinit), acceptand bataia de joc.
    Pentru romani toleranta si nepasarea la orice (rau) a devenit un mod de a fi. Ca sa evoluezi trebuie sa respingi raul, sa ai atitudine. Cand esti TOLERANT, nu poti avea atitudine. Toleranta lasa loc apoi pasivitatii.
    Spiritul latin (cu sange fierbinte si clocotind) exista,unde e? A murit sau nu a existat niciodata?. O pura iluzie? Eu consider ca in fibra unei natiunii trebuie sa existe CEVA important, un spirit viu, un sange care clocoteste si o minte agera. Fara acestea fundamental -importante nu exista forta natiunii, nu exista reactie la negativ.
    “Cei care nu pot învăţa din istorie sunt condamnaţi să o repete.” -George Santayana
    Noi de cate ori repetam ……. o generatie, doua, trei, zece, ….NU E DESTUL?
    Nu e destul 1870 -2016?
    Cand e DESTUL?

Leave a Reply